Se afișează postările cu eticheta eu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eu. Afișați toate postările
marți, 31 august 2010
vineri, 23 iulie 2010
LA PLIMBARE CU TAXIUL PRIN BUCURESTI
Mersul cu taxiul devine din ce in ce mai interesant. De fiecare data cand ma urc in taxi ma pregatesc sufleteste pentru o calatorie cu surprize. Uneori am parte de liniste, adica soferul imi respecta lipsa de chef si nu incearca nici un fel de conversatie. Alteori ma simt prinsa in triunghiul Bermudelor sau in cel mai bun caz in Twilight Zone. Cu soferul de taxi roman nu poti sa te plictisesti niciodata. El este un fel de Stie Tot. Stie cum o sa fie vremea, stie cum ar trebui sa isi faca politistii treaba, stie inevitabil totul despre tainele conducerii unei tari. Dar soferul de taxi exceleaza prin neobosita dorinta de a povesti. Am cunoscut in periplul meu cu taxiul o gramada de povesti de viata, unele vesele, altele triste, unele aflate la limita ridicolului. Cel mai mult ma distrez noaptea. De pilda, intr-o noapte am nimerit un pusti, sa fi avut vreo 25 de ani. Era tipul de tanar care merge la sala sa isi lucreze pectoralul, ca sa ii stea bine tricoul mulat. Nu era vreun frumos , dar cui ii pasa… In mintea lui probabil soferul de taxi se credea un fel de Adonis al Taximetristilor asa ca si-a spus ca o blonda poate fi o prada usoara. Si-a inceput atacul simplu cun o timida conversatie despre vreme. Am uita sa va spun ca eu nu fac nici un fel de conversatie in taxi? Vazand el ca nu are success cu timpul probabil a luat decizia indrazneata de a-mi povesti cat suces are el la femei. M-am blocat. Nu imi venea sa cred ca omul nu intelege ca nu imi pasa de viata lui sentimentala. Ca nu ma intereseaza ce fel de fete agata el noaptea de la volanul taxiului gablen. Mi-a povestit cu multa infocare istoria lui de amor cu o domnisoara, a carei meserie era una veche de cand lumea. Imi explica cu lux de amanunte cum il suna respective la ore tarzii in noapte si il chema sa o duca la diverse locatii. Cum trebuia sa o astepte o ora in fata hotelului si cum la final se alegea cu un bonus financiar ce echivala cu plafonul lui pe o singura seara. Daca nu stiati taximetristii can ies pe traseu au de indeplinit un plafon, adica trebuie sa aduca un minim de cateva milioane firmei in fiecare zi. Mi-am dat seama ca pentru tanarul acesta domnisoara era o mina de aur. Era normal deci sa sara ca ars la fiecare tarait al telefonului. I-am ascultat povestea neavand alta solutie la indemana. Mi-a fost peste mana sa ii spun ca mi se pare ciudat sa muncesti in functie de orarul si de clientela unei domnisoare de consumatie. Poate era mai bine sa ii spun l-as fi scutit de penibila situatie ce a urmat. Convins ca mi-a captat interesul, tanarul mi-a propus sa facem un schimb de telefoane. Poate intr-o seara iesim la cafea “sa ne cunoastem mai bine” . Nu sunt inganfata, respect oamenii si meseriile lor, dar nu ma vad sincer stand la cafele cu un sofer de taxi. L-am refuzat sec si i-am comunicat completul meu dezinteres. A parut descumpanit dar nu a cedat. Mi-a explicat ca el prefera femeile cinstite, cele care muncesc ziua si dorm noaptea. Imi spunea ca este un tip fidel si ca o data prins intr-o relatie se dedica trup si suflet. Atunci mi-am dat seama cat de singur poate fi acel om. Am realizat ca singuratatea te face uneori sa depasesti limita, te impinge in prapastia penibilului.
Nu toate calatoriile cu taxiul sunt penibile, sunt si unele plimbari instructive. Intr-o calatorie cu taxiul am invatat cum sa ma apar de golani, altadata am invatat ca pestele se prinde cel mai bine daca folosesti drept momeala promb alimentar din conserva. Am invatat diferenta dintre pescuitul cu pat de nada si cu nada de momeala. Nu stiam ca exista un fel de momeala care in contact cu apa se dizolva, apa din jur devine tulbure “ se face ca un nor “ iar pestele dezorientat este mai repede prins in carligul pescarului. Soferul de taxi era pasionat de pescuit asa ca mi-a povestit timp de jumatate de ora de ce pestii nu se prind vara. Caldura ii face sa prefere statul pe fundul apei. Cel mai bine se pescuieste toamna, prin septembrie cand apele se racesc si pestii sunt dornici sa fie prinsi in undita pescarului rabdator. Eu nu inteleg pescuitul si nici pescarii. Pentru mine pestele este un aliment, pe care il cumpar de la magazin.
In final trebuie sa marturisesc ca imi place sa ma plimb cu taxiurile prin oras, prefer distantele lungi asa au soferii timp suficient sa povesteasca cate in luna si in stele. Am cunoscut si oameni care sunt soferi de taxi pentru a castiga un ban in plus. O data m-am plimbat cu un domn care era profesor de filosofie, alta data am avut ocazia sa ma duca la destinatie un tobosar al unei formatii de rock din anii 70. Despre ei si despre povestile lor de viata va voi scrie intr-o alta postare.
Nu toate calatoriile cu taxiul sunt penibile, sunt si unele plimbari instructive. Intr-o calatorie cu taxiul am invatat cum sa ma apar de golani, altadata am invatat ca pestele se prinde cel mai bine daca folosesti drept momeala promb alimentar din conserva. Am invatat diferenta dintre pescuitul cu pat de nada si cu nada de momeala. Nu stiam ca exista un fel de momeala care in contact cu apa se dizolva, apa din jur devine tulbure “ se face ca un nor “ iar pestele dezorientat este mai repede prins in carligul pescarului. Soferul de taxi era pasionat de pescuit asa ca mi-a povestit timp de jumatate de ora de ce pestii nu se prind vara. Caldura ii face sa prefere statul pe fundul apei. Cel mai bine se pescuieste toamna, prin septembrie cand apele se racesc si pestii sunt dornici sa fie prinsi in undita pescarului rabdator. Eu nu inteleg pescuitul si nici pescarii. Pentru mine pestele este un aliment, pe care il cumpar de la magazin.
In final trebuie sa marturisesc ca imi place sa ma plimb cu taxiurile prin oras, prefer distantele lungi asa au soferii timp suficient sa povesteasca cate in luna si in stele. Am cunoscut si oameni care sunt soferi de taxi pentru a castiga un ban in plus. O data m-am plimbat cu un domn care era profesor de filosofie, alta data am avut ocazia sa ma duca la destinatie un tobosar al unei formatii de rock din anii 70. Despre ei si despre povestile lor de viata va voi scrie intr-o alta postare.
miercuri, 7 aprilie 2010
tristetea....
mi-a zis cineva ca tristetea este o stare asumata. omul alege daca vrea sa fie trist sau nu...
mie mi s-a parut mereu ca tristetea la fel ca si fericirea sunt stari de spirit nascute din situatii cu care te confrunti in viata ...
mie mi s-a parut mereu ca tristetea la fel ca si fericirea sunt stari de spirit nascute din situatii cu care te confrunti in viata ...
luni, 9 noiembrie 2009
febra...
cand te uiti in jurul tau ce vezi?
oameni muncind ar spune unii... familia mea ar raspunde altii... persoana iubita mi-ar afirma cei indragostiti ...
eu vad in jurul meu multa lume... ma intreb de mii de ori ce cauta oamenii astia aici? de ce sunt langa mine? fiecare are cate o explicatie in care nu mai cred...
simt valurile de caldura cum imi ard corpul, febra ma macina, durerea de cap nu imi da pace... singura alinare este vantul care imi zburleste parul cu furie...
imi doresc sa fie cineva sa ma tina in brate si sa imi mangaie parul FARA SA SPUNA UN CUVANT... nu se poate... sor'mea a iesit in oras, mama si tata sunt plecati, prietena mea e deprimata dupa o despartire, cealalta traieste o frumoasa poveste de dragoste unde nu are sens sa imi fac simtita prezenta...
deci uite cum incerc sa depasesc depresia creeata de febra de una singura ...
god damn! nu imi iese... si ma gandesc din nou de ce dracu am atata lume in jur exact atunci cand nu am nevoie de ei .... de ce?
din nou imi apare in minte intrebarea ce m-a bantuit o viata "de cred cu disperare in sintagma te iubesc " desi sunt sigura ca nu este adevarata, sunt sigura ca este doar un mod de a masca singuratatea unora, lipsa de afectiune a altora si mai ales modul de a justifica intr-o forma civilizata pasiunea trupeasca...
iau pastile si incerc sa dorm ... imi fac mai mult rau despicand firul in patru... accept singuratatea si ma alin cu compania febrei....
oameni muncind ar spune unii... familia mea ar raspunde altii... persoana iubita mi-ar afirma cei indragostiti ...
eu vad in jurul meu multa lume... ma intreb de mii de ori ce cauta oamenii astia aici? de ce sunt langa mine? fiecare are cate o explicatie in care nu mai cred...
simt valurile de caldura cum imi ard corpul, febra ma macina, durerea de cap nu imi da pace... singura alinare este vantul care imi zburleste parul cu furie...
imi doresc sa fie cineva sa ma tina in brate si sa imi mangaie parul FARA SA SPUNA UN CUVANT... nu se poate... sor'mea a iesit in oras, mama si tata sunt plecati, prietena mea e deprimata dupa o despartire, cealalta traieste o frumoasa poveste de dragoste unde nu are sens sa imi fac simtita prezenta...
deci uite cum incerc sa depasesc depresia creeata de febra de una singura ...
god damn! nu imi iese... si ma gandesc din nou de ce dracu am atata lume in jur exact atunci cand nu am nevoie de ei .... de ce?
din nou imi apare in minte intrebarea ce m-a bantuit o viata "de cred cu disperare in sintagma te iubesc " desi sunt sigura ca nu este adevarata, sunt sigura ca este doar un mod de a masca singuratatea unora, lipsa de afectiune a altora si mai ales modul de a justifica intr-o forma civilizata pasiunea trupeasca...
iau pastile si incerc sa dorm ... imi fac mai mult rau despicand firul in patru... accept singuratatea si ma alin cu compania febrei....
sâmbătă, 19 septembrie 2009
ziua 5, cu catamaranul prin caraibe
Ziua 5 in punta cana a fost o zi de sambata, dedicata exclusiv marii caraibelor, vitaminei R , plajelor cu nisip alb si rasului din toata inima...
sa fiu sincera era cat pe ce sa ratez minunata calatorie si asta pentru ca m-am dus la Imagine cu madrilenii, unde evident ne-am petrecut pana nu am mai stiut de noi...
ii multumesc romanului care m-a sunat disperat pe mobil - nestiind ca eu sunt pe partea cealalta a lumii - chiar mi-a facut un bine ... m-a trezit cu 20 de minute inainte sa plece autocarul :)))
nu va imaginati ce viteza poate avea o femeie trezita din somn si cuprinsa de panica ratarii celei mai asteptate excursii... nici la ora asta nu sunt sigura ca am luat tot ce trebuia sa iau, ca m-am imbracat frumos, ca m-am pieptanat - de parca ar mai conta dupa ce iti pui bandana de pirat - . sincera sa fiu nu sunt sigura ca mi-am luat medicamentele... oricum cert este ca am ajuns la autocar, spre marele amuzament al ghidului Jose Manuel si al cameramanului de serviciu Rafael...
in cazul in care nu stiati ... ora de plecare in excursie era 7.25 AM... si se vedea ca toata lumea murea de somn... mi-am gasit un loc in masina, m-am cuibarit sub prosopul de baie si am atipit... LOGIC, picam de somn. dominicanii insa erau oribil de treji... i-am urat initial doar pt coerenta exprimarii, apoi am inceput sa ii urasc pt orice. Jose manuel a simtit nevoia sa ne puna sa ne prezentam... dar nu oricum ci printr-un cantec specific tarii de origine, sau in cazul spaniolilor zonei de origine... eu speram ca voi scapa, in ideea in care jose a inceput jocul asa: vad aici argentinieni, sa ne cante ceva... vad aici spanioli ...de unde sunteti? hai sa ne cante ceva. era logic sa nu stie ca sunt romanca si sa ma sara cu succes, nu? ei bine nu! simpaticii mei amici madrileni ... dupa ce au cantat diverse melodiute, erau in forma de lalait... au simtit nevoia sa-i spuna ghidului " avem si o romanca..." ceea ce evident a suscitat interesul tuturor celor prezenti... si mai trist i-a dat ideea lui jose manuel de a ma pune sa miorlai ceva... jur ca in 2 secunde m-am gandit ce as putea sa macelaresc din repertoriul romanesc... nu m-a ajutat neuronul... imi aduceam aminte orice alta melodie din lume... in orice limba decat dulcele grai romanesc....
a insistat bietul ghid dar am fost de neinduplecat... " nu cant acum nici daca ma bati" vreau sa dorm si cant mai tarziu :))) S-au multumit cu promisiunea...
am dormit pana in portul Bayahibe, vreo ora jumatate...apoi ne-am luat jucariile si am pornit catre salupele care urmau sa ne livreze pe catamaran...
a fost un ras si o hihaiala continua pe salupe... toti dormisera pe drum si culmea putini se trezisera morocanosi... asa ca buna dispozitie era la ea acasa...
marea caraibelor la ora 9 dimineata e superba, albastru azuriu imbinat cu ultramarin...stralucirea razelor ...caldura ce te topea de-a dreptul... vantul care iti batea prin par... toate astea iti prevestesc o zi plina de buna dispozitie...
inutil sa va spun ca toata lumea atarna pe marginea salupelor cu manutele in apa...
catamaranul te asteapta undeva in larg... cu muzica pornita si cu echipajul pregatit sa iti faca excursia de neuitat ...
va spun de acum sa nu ma injurati, cum excursia era filmata si contra sumei de 40 de dolari iti puteai lua dvdul cu tot ce ai facut ...am preferat sa nu imi folosesc mult camera... asa ca sunt putine pozele...
nu stiu sa mint cat tine calatoria cu catamaranul pana la insula saona... privitul ceasului e ultimul lucru la care te gandesti...daca nu te fura peisajul
te antreneaza echipajul in concursul de dans...merengue, bachata...
si daca ai scapat de dansat atunci sigur zaci intins la soare pe plasa dintre puntile catamaranului... acolo unde picaturile de apa aruncate de ambarcatiune iti racoresc pielea parjolita de soarele necrutator al caraibelor...
ei da, am ajuns si la saona... o insula rezervatie naturala, nisipuri albe, padure de palmieri si cocosi...
daca vrei poti sa explorezi insula, sincer nu am vazut pe nimeni sa vrea sa se desparta de nisipul alb scaldat in valurile azurii...
stai la soare, te balacesti in mare, bei lapte de cocos direct din nuca pe care ti-o alegi - evideent 2 dolari te costa nuca -, servesti pranzul pe plaja - fructe tropicale, peste, salata, nuca de cocos :))) -, iti faci siesta cu un pahar de rom in mana si o nuca de cocos plina cu gheata in alta mana :)
in final te ridici cu greu de pe nisip te urci in salupa de viteza si pornesti catre un loc ireal ... piscina naturala in mijlocul marii... piscina asta are cam 1,65m adancime, o apa incredibil de albastra si mai mult nenumarate stele de mare ESTE O REZERVATIE DE STELE DE MARE.
ai voie sa le iei in maini, sa te joci cu ele. NU AI VOIE SA LE SCOTI DIN APA! NU AI VOIE SA LE FURI!
dupa sedinta foto cu stele de mare si dupa " brindisul dominican" pornesti la bordul salupelor catre o alta plaja minunata Playa Palmilla. aici bei putin, te mai relaxezi la soare...
si ghici ce? e termina ziua, te imbarci in salupe si pleci cu o viteza ametitoare catre portul Bayahibe si de aici catre hotel...
va spun ca pe insula am ras cu lacrimi, am dansat si am gasit corali :)
mi-am facut amici si am descoperit ca dominicanii rad foarte mult de spanioli :) mda aici aveam ceva in comun cu dominicanii ... hehehe
sa fiu sincera era cat pe ce sa ratez minunata calatorie si asta pentru ca m-am dus la Imagine cu madrilenii, unde evident ne-am petrecut pana nu am mai stiut de noi...
ii multumesc romanului care m-a sunat disperat pe mobil - nestiind ca eu sunt pe partea cealalta a lumii - chiar mi-a facut un bine ... m-a trezit cu 20 de minute inainte sa plece autocarul :)))
nu va imaginati ce viteza poate avea o femeie trezita din somn si cuprinsa de panica ratarii celei mai asteptate excursii... nici la ora asta nu sunt sigura ca am luat tot ce trebuia sa iau, ca m-am imbracat frumos, ca m-am pieptanat - de parca ar mai conta dupa ce iti pui bandana de pirat - . sincera sa fiu nu sunt sigura ca mi-am luat medicamentele... oricum cert este ca am ajuns la autocar, spre marele amuzament al ghidului Jose Manuel si al cameramanului de serviciu Rafael...
in cazul in care nu stiati ... ora de plecare in excursie era 7.25 AM... si se vedea ca toata lumea murea de somn... mi-am gasit un loc in masina, m-am cuibarit sub prosopul de baie si am atipit... LOGIC, picam de somn. dominicanii insa erau oribil de treji... i-am urat initial doar pt coerenta exprimarii, apoi am inceput sa ii urasc pt orice. Jose manuel a simtit nevoia sa ne puna sa ne prezentam... dar nu oricum ci printr-un cantec specific tarii de origine, sau in cazul spaniolilor zonei de origine... eu speram ca voi scapa, in ideea in care jose a inceput jocul asa: vad aici argentinieni, sa ne cante ceva... vad aici spanioli ...de unde sunteti? hai sa ne cante ceva. era logic sa nu stie ca sunt romanca si sa ma sara cu succes, nu? ei bine nu! simpaticii mei amici madrileni ... dupa ce au cantat diverse melodiute, erau in forma de lalait... au simtit nevoia sa-i spuna ghidului " avem si o romanca..." ceea ce evident a suscitat interesul tuturor celor prezenti... si mai trist i-a dat ideea lui jose manuel de a ma pune sa miorlai ceva... jur ca in 2 secunde m-am gandit ce as putea sa macelaresc din repertoriul romanesc... nu m-a ajutat neuronul... imi aduceam aminte orice alta melodie din lume... in orice limba decat dulcele grai romanesc....
a insistat bietul ghid dar am fost de neinduplecat... " nu cant acum nici daca ma bati" vreau sa dorm si cant mai tarziu :))) S-au multumit cu promisiunea...
am dormit pana in portul Bayahibe, vreo ora jumatate...apoi ne-am luat jucariile si am pornit catre salupele care urmau sa ne livreze pe catamaran...
a fost un ras si o hihaiala continua pe salupe... toti dormisera pe drum si culmea putini se trezisera morocanosi... asa ca buna dispozitie era la ea acasa...
marea caraibelor la ora 9 dimineata e superba, albastru azuriu imbinat cu ultramarin...stralucirea razelor ...caldura ce te topea de-a dreptul... vantul care iti batea prin par... toate astea iti prevestesc o zi plina de buna dispozitie...
inutil sa va spun ca toata lumea atarna pe marginea salupelor cu manutele in apa...
catamaranul te asteapta undeva in larg... cu muzica pornita si cu echipajul pregatit sa iti faca excursia de neuitat ...
va spun de acum sa nu ma injurati, cum excursia era filmata si contra sumei de 40 de dolari iti puteai lua dvdul cu tot ce ai facut ...am preferat sa nu imi folosesc mult camera... asa ca sunt putine pozele...
nu stiu sa mint cat tine calatoria cu catamaranul pana la insula saona... privitul ceasului e ultimul lucru la care te gandesti...daca nu te fura peisajul
te antreneaza echipajul in concursul de dans...merengue, bachata...
si daca ai scapat de dansat atunci sigur zaci intins la soare pe plasa dintre puntile catamaranului... acolo unde picaturile de apa aruncate de ambarcatiune iti racoresc pielea parjolita de soarele necrutator al caraibelor...
ei da, am ajuns si la saona... o insula rezervatie naturala, nisipuri albe, padure de palmieri si cocosi...
daca vrei poti sa explorezi insula, sincer nu am vazut pe nimeni sa vrea sa se desparta de nisipul alb scaldat in valurile azurii...
stai la soare, te balacesti in mare, bei lapte de cocos direct din nuca pe care ti-o alegi - evideent 2 dolari te costa nuca -, servesti pranzul pe plaja - fructe tropicale, peste, salata, nuca de cocos :))) -, iti faci siesta cu un pahar de rom in mana si o nuca de cocos plina cu gheata in alta mana :)
in final te ridici cu greu de pe nisip te urci in salupa de viteza si pornesti catre un loc ireal ... piscina naturala in mijlocul marii... piscina asta are cam 1,65m adancime, o apa incredibil de albastra si mai mult nenumarate stele de mare ESTE O REZERVATIE DE STELE DE MARE.
ai voie sa le iei in maini, sa te joci cu ele. NU AI VOIE SA LE SCOTI DIN APA! NU AI VOIE SA LE FURI!
dupa sedinta foto cu stele de mare si dupa " brindisul dominican" pornesti la bordul salupelor catre o alta plaja minunata Playa Palmilla. aici bei putin, te mai relaxezi la soare...
si ghici ce? e termina ziua, te imbarci in salupe si pleci cu o viteza ametitoare catre portul Bayahibe si de aici catre hotel...
va spun ca pe insula am ras cu lacrimi, am dansat si am gasit corali :)
mi-am facut amici si am descoperit ca dominicanii rad foarte mult de spanioli :) mda aici aveam ceva in comun cu dominicanii ... hehehe
sâmbătă, 5 septembrie 2009
ziua 3, safari, punta cana
boon... dupa o noapte agitata- plina de VITAMINA ERE (vitamina R), muzica si glumite mai mult sau mai putin de prost gust... - ajungi sa vezi patul din camera de hotel...
e doar 4 si jumatate dimineata si in mai putin de 3 ore pleci in excursie... ce faci?
pai faci ce stii te imbraci pt excursie, te intinzi in pat, pui ceasul sa sune si te rogi sa il auzi - nu de alta dar ai platit 99 de dolari pt excursia asta...
ei bine da, am auzit ceasul si nu am ratat safariul...
toata calatoria a fost intr-o camioneta deschisa... foarte misto... aveam aer CONDICIOPLADO - adica aer contio-suflat - jejeje e o gluma evident locala....
prima oprire LA OTRA BANDA, orasel pitoresc in drum spre Higuey... aici am vazut scoala de stat. O puscarie jur. la ora 8 se incuie si de acolo nu mai iesi decat cand se termina programul.. adica seara... daca intarzii ghici ce? nu te mai primesc in scoala si te trimit acasa... o caterinca. oricum copilasii niste scumpi. au vazut ca se opreste camionul cu turisti si au inceput sa ne faca cu mana asta desi aveau ore.
aici nu puteai sa te dai jos din camion, asa ca am mers mai departe... Next stop: ferma.
bine nu va imaginati ca am venit pana aici ca sa vedem un taur si mai stiu eu ce animale ... nu ! aici am calarit ... cu mana pe inima va spun ca am intepenit de groaza.. de ce? pai nu stiu sa fie pt ca de mica mi-a fost teama de cai?
oricum dupa ce am reusit sa convingem caii sa mearga in alta parte decat la iarba am petrecut o jumatate de ora plina de emotii...
hehehe... ideea e ca al meu armasar imi semana perfect. nu ar fi facut nenorocitul nimic din ce voiam eu. daca eu voiam sa mearga mai repede el de-al naibii mergea incet. daca eu trageam de haturi sa se opreasca animalul capos ignora complet vointa mea - evident - nu inainte de a se scutura cat sa imi dea de inteles ca ma arunca din sa daca il mai sacai...
dupa ce am dat turul fermei pot sa spun atat: E GENIAL SA CALARESTI.
dupa ora de echitatie... am luat drumul viciilor. ei bine da! am mers la plantatia de tutun, unde era si o fabrica - micuta - de trabucuri si tigarete de foi...
dominicanii binevoitori din fire ne-au aratat cum se face un trabuc, ne-au dat sa mirosim tutunul parfumat care se foloseste pt tigaretele de cherry...si in final ca sa ne convinga sa cumparam ne-au dat sa fumam trabuc dominican.
si cum dominicanii au un simt al umorului foarte bine dezvoltat au inventat trabucul gigant MONICA LEWINSKY
dupa excursia la tutun - unde trebuie sa recunosc, am dat 50 de dolari pe o cutie de trabucuri - am plecat catre plantatiile de trestie de zahar.
Sa stiti ca am avut un ghid absolut genial... ne povestea de toate, de aceea am preferat sa il filmez aproape nonstop, plus tipul avea o mana senzationala, a desenat harta republicii dominicane absolut perfect, mi-a spus mai tarziu ca el este si pictor.
Pe plantatie am servit Vitamina ERE in cadrul unui brindis dominicano - asta e un fel de hai noroc cu toata lumea - am mancat trestie de zahar.
e buna trestia dupa ce depasesti durerea cauzata de zaharul pur care iti invadeaza gura... cum oricde turist vrea sa isi faca poze cu macheta si cu trestia eu nu puteam sa lipsesc ... :)
de pe plantatia de zahar am plecat catre zona muntoasa. aici am vazut LA CASA DE MARIA - am filmat asta sorry -. asta e o casa tipica dominicana. ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbim aici, imaginati-va o baraca de lemn fara geamuri, adica fara sticla la geamuri, fara usi si acoperita cu tabla. nu va puteti imagina cat de cald poate fi acolo...si inca ceva in aceste case evident nu exista curent electric, oamenii aia au baterii de masini care sunt menite sa alimenteze noaptea un bec de veghe si ziua un radio... fierul de calcat este bine inteles unul di cele ce se tin pe soba ... iar aragazul este evident pe baza de butelie.
casa de maria este foarte aproape de plantatiile de cafea, cacao si banane...
dupa ce am vazut plantatiile, am fost invatati cum se prelucreaza cafeaua si cacaua. Si cum nu poti sa mirosi atata cafea fara sa o gusti, gazdele ne-au invitat la o cafeluta...sau cacao calda - in functie de preferinte. Si inca ceva, aici oamenii astia faceau si ciocolata - foarte mara, pura din cacao pisata si tocata... -. puteai sa gusti dar nu ai fi avut decat frisoane, ciocolata asta nu are nici un miligram de zahar in ea...
dupa atata mers prin plantatii era timpul sa mai ne hidratam o leaca cu vitamina ere si sa mancam una alta - in caz ca am uitat sa spun, asta e o excursie ce dureaza toata ziua -. am mancat undeva sus in munti, jur ca am avut senzatia ca acel camion nu o sa urce niciodata prin namoalele alea si totusi a urcat, peisajul este absolut fascinant - evident ca mie mi s-a terminat bateria drept pt care am ramas cu imaginile numai in cap -. daca urcusul mi s-a parut greu ei bine dragilor va anunt ca si coborarea din munti e o treaba... o data pt ca drumul este foarte abrupt, rupt si plin de balti...genial a fost ca desi juram ca nu o sa mai ajungem vii la sosea - chestia aia cu 2 benzi, una pt fiecare sens - soferul nostru era extrem de bine dispus chiar si atunci cand camionul tinea mortis sa o ia spre cate o rapa ce se ivea in laterala drumului...
finalul zilei l-am petrecut pe plaja Bayahibe din La Romana. frumoasa plaja alba la malul marii caraibelor
:)
are sens sa mai spun ca am fost extrem de incantata de aceasta calatorie? merita toti banii, evident ghidul a fost absolut genial si a facut ca orele sa treaca fara ca vreunul din cei prezenti, nici chiar copii, sa isi dea seama cum au zburat...
CEA MAI TARE EXCURSIE DIN VIATA MEA!
e doar 4 si jumatate dimineata si in mai putin de 3 ore pleci in excursie... ce faci?
pai faci ce stii te imbraci pt excursie, te intinzi in pat, pui ceasul sa sune si te rogi sa il auzi - nu de alta dar ai platit 99 de dolari pt excursia asta...
ei bine da, am auzit ceasul si nu am ratat safariul...
toata calatoria a fost intr-o camioneta deschisa... foarte misto... aveam aer CONDICIOPLADO - adica aer contio-suflat - jejeje e o gluma evident locala....
prima oprire LA OTRA BANDA, orasel pitoresc in drum spre Higuey... aici am vazut scoala de stat. O puscarie jur. la ora 8 se incuie si de acolo nu mai iesi decat cand se termina programul.. adica seara... daca intarzii ghici ce? nu te mai primesc in scoala si te trimit acasa... o caterinca. oricum copilasii niste scumpi. au vazut ca se opreste camionul cu turisti si au inceput sa ne faca cu mana asta desi aveau ore.
aici nu puteai sa te dai jos din camion, asa ca am mers mai departe... Next stop: ferma.
bine nu va imaginati ca am venit pana aici ca sa vedem un taur si mai stiu eu ce animale ... nu ! aici am calarit ... cu mana pe inima va spun ca am intepenit de groaza.. de ce? pai nu stiu sa fie pt ca de mica mi-a fost teama de cai?
oricum dupa ce am reusit sa convingem caii sa mearga in alta parte decat la iarba am petrecut o jumatate de ora plina de emotii...
hehehe... ideea e ca al meu armasar imi semana perfect. nu ar fi facut nenorocitul nimic din ce voiam eu. daca eu voiam sa mearga mai repede el de-al naibii mergea incet. daca eu trageam de haturi sa se opreasca animalul capos ignora complet vointa mea - evident - nu inainte de a se scutura cat sa imi dea de inteles ca ma arunca din sa daca il mai sacai...
dupa ce am dat turul fermei pot sa spun atat: E GENIAL SA CALARESTI.
dupa ora de echitatie... am luat drumul viciilor. ei bine da! am mers la plantatia de tutun, unde era si o fabrica - micuta - de trabucuri si tigarete de foi...
dominicanii binevoitori din fire ne-au aratat cum se face un trabuc, ne-au dat sa mirosim tutunul parfumat care se foloseste pt tigaretele de cherry...si in final ca sa ne convinga sa cumparam ne-au dat sa fumam trabuc dominican.
si cum dominicanii au un simt al umorului foarte bine dezvoltat au inventat trabucul gigant MONICA LEWINSKY
dupa excursia la tutun - unde trebuie sa recunosc, am dat 50 de dolari pe o cutie de trabucuri - am plecat catre plantatiile de trestie de zahar.
Sa stiti ca am avut un ghid absolut genial... ne povestea de toate, de aceea am preferat sa il filmez aproape nonstop, plus tipul avea o mana senzationala, a desenat harta republicii dominicane absolut perfect, mi-a spus mai tarziu ca el este si pictor.
Pe plantatie am servit Vitamina ERE in cadrul unui brindis dominicano - asta e un fel de hai noroc cu toata lumea - am mancat trestie de zahar.
e buna trestia dupa ce depasesti durerea cauzata de zaharul pur care iti invadeaza gura... cum oricde turist vrea sa isi faca poze cu macheta si cu trestia eu nu puteam sa lipsesc ... :)
de pe plantatia de zahar am plecat catre zona muntoasa. aici am vazut LA CASA DE MARIA - am filmat asta sorry -. asta e o casa tipica dominicana. ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbim aici, imaginati-va o baraca de lemn fara geamuri, adica fara sticla la geamuri, fara usi si acoperita cu tabla. nu va puteti imagina cat de cald poate fi acolo...si inca ceva in aceste case evident nu exista curent electric, oamenii aia au baterii de masini care sunt menite sa alimenteze noaptea un bec de veghe si ziua un radio... fierul de calcat este bine inteles unul di cele ce se tin pe soba ... iar aragazul este evident pe baza de butelie.
casa de maria este foarte aproape de plantatiile de cafea, cacao si banane...
dupa ce am vazut plantatiile, am fost invatati cum se prelucreaza cafeaua si cacaua. Si cum nu poti sa mirosi atata cafea fara sa o gusti, gazdele ne-au invitat la o cafeluta...sau cacao calda - in functie de preferinte. Si inca ceva, aici oamenii astia faceau si ciocolata - foarte mara, pura din cacao pisata si tocata... -. puteai sa gusti dar nu ai fi avut decat frisoane, ciocolata asta nu are nici un miligram de zahar in ea...
dupa atata mers prin plantatii era timpul sa mai ne hidratam o leaca cu vitamina ere si sa mancam una alta - in caz ca am uitat sa spun, asta e o excursie ce dureaza toata ziua -. am mancat undeva sus in munti, jur ca am avut senzatia ca acel camion nu o sa urce niciodata prin namoalele alea si totusi a urcat, peisajul este absolut fascinant - evident ca mie mi s-a terminat bateria drept pt care am ramas cu imaginile numai in cap -. daca urcusul mi s-a parut greu ei bine dragilor va anunt ca si coborarea din munti e o treaba... o data pt ca drumul este foarte abrupt, rupt si plin de balti...genial a fost ca desi juram ca nu o sa mai ajungem vii la sosea - chestia aia cu 2 benzi, una pt fiecare sens - soferul nostru era extrem de bine dispus chiar si atunci cand camionul tinea mortis sa o ia spre cate o rapa ce se ivea in laterala drumului...
finalul zilei l-am petrecut pe plaja Bayahibe din La Romana. frumoasa plaja alba la malul marii caraibelor
:)
are sens sa mai spun ca am fost extrem de incantata de aceasta calatorie? merita toti banii, evident ghidul a fost absolut genial si a facut ca orele sa treaca fara ca vreunul din cei prezenti, nici chiar copii, sa isi dea seama cum au zburat...
CEA MAI TARE EXCURSIE DIN VIATA MEA!
sâmbătă, 15 august 2009
AMR 7 zile de muncă
ei da ... mai am doar 7 zile de muncă asiduă pe plantaţia din băneasa.
ma bucur atât de mult că vine concediul ... nu vă puteţi imagina...
îi mulţumesc sorinei că a vorbit despre vacanţa ei, aşa am ajuns şi eu să cumpăr 7 zile în paradis...
ma bucur atât de mult că vine concediul ... nu vă puteţi imagina...
îi mulţumesc sorinei că a vorbit despre vacanţa ei, aşa am ajuns şi eu să cumpăr 7 zile în paradis...
luni, 4 mai 2009
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
contradictii
aseară a nins în Bucureşti... cu fulgi mari, mari aşa cum numai în poveşti ţi s-a spus că se poate. Eu urăsc zăpada, umezeala şi mai ales frigul... totuşi aseară m-am jucat ca un copil cu fulgii mari ce picau furioşi peste bucureştiul murdar
m-am bucurat mult că era târziu când umblam eu pe stradă fugărind cei mai mari fulgi care picau din cer ... deşi speram să fie pustiu şi să pot ţopăi în voie printre steluţele de gheaţă... pe alocuri m-am mai lovit de fiinţe posomorâte ce încercau să se ferească de nea...
nu sunt fanul zăpezilor şi totuşi aseară am fost dispusă să mă las purtată de fulgi pe cărările copilăriei... cât de mult aşteptam în balcon toată luna decembrie ca primii fulgi de nea să cada peste maşinile din faţa blocului... Şi la două noaptea stăteam în pulover, zgribulită pe balcon cu ochii ţintă la becul de pe stradă - acolo vezi cel mai bine dacă ninge -... ţin minte că la primii fulgi mari ce cădeau furioşi peste cartier ieşeam din casă în viteză, alergam printre steluţe....mă bucuram...
m-am bucurat mult că era târziu când umblam eu pe stradă fugărind cei mai mari fulgi care picau din cer ... deşi speram să fie pustiu şi să pot ţopăi în voie printre steluţele de gheaţă... pe alocuri m-am mai lovit de fiinţe posomorâte ce încercau să se ferească de nea...
nu sunt fanul zăpezilor şi totuşi aseară am fost dispusă să mă las purtată de fulgi pe cărările copilăriei... cât de mult aşteptam în balcon toată luna decembrie ca primii fulgi de nea să cada peste maşinile din faţa blocului... Şi la două noaptea stăteam în pulover, zgribulită pe balcon cu ochii ţintă la becul de pe stradă - acolo vezi cel mai bine dacă ninge -... ţin minte că la primii fulgi mari ce cădeau furioşi peste cartier ieşeam din casă în viteză, alergam printre steluţe....mă bucuram...
luni, 12 ianuarie 2009
unde sunt ... visele?
am cunoscut omul care refuză să renunţe la vise...
acest om spune mereu că a visa înseamnă a avea speranţă. Când nu mai visezi oare este pentru că nu mai ai speranţă???
indiferent cât de greu te încearcă viaţa, omul care visează reuşeşte să meargă mai departe, să treacă peste piedici, răutăţi, obstacole...
vreau şi eu să fiu un om care visează!
de anul trecut am constatat că mi-am pierdut visele... oare le-am rătăcit printre alte gânduri, le-am aruncat...? sau poate că ele au plecat de la mine ...
acest om spune mereu că a visa înseamnă a avea speranţă. Când nu mai visezi oare este pentru că nu mai ai speranţă???
indiferent cât de greu te încearcă viaţa, omul care visează reuşeşte să meargă mai departe, să treacă peste piedici, răutăţi, obstacole...
vreau şi eu să fiu un om care visează!
de anul trecut am constatat că mi-am pierdut visele... oare le-am rătăcit printre alte gânduri, le-am aruncat...? sau poate că ele au plecat de la mine ...
duminică, 28 decembrie 2008
pentru mine ....
m-am pierdut din nou !
nu mai îmi găsesc locul, nu mai ştiu de ce fac tot ce fac ... nu mai înţeleg ce mă face să simt că ziua de mâine e ultima...
nu ştiu de ce vreau să mă pierd în noapte... să mă cuprindă liniştea şi neliniştea în acelaşi timp...
:(
nu mai îmi găsesc locul, nu mai ştiu de ce fac tot ce fac ... nu mai înţeleg ce mă face să simt că ziua de mâine e ultima...
nu ştiu de ce vreau să mă pierd în noapte... să mă cuprindă liniştea şi neliniştea în acelaşi timp...
:(
sâmbătă, 20 septembrie 2008
ziua mea
Da e ziua mea, nu e inca ora 16 ora oficiala la care am deschis eu ochii in lume dar merge si asa...
Am primit deja un cadou - care zic eu e din inima - doi prieteni mi-au facut o surpriza ieri in avans de ziua mea. M-au pacalit sa parasesc patutul meu cald, unde zaceam cu un picior faultat si din belsug uns cu alifii care miros a mamaie, si sa merg pana in capatul lumii - a se vedea la multe cartiere distanta - aparent pt ca se plictisea...
Ma adun cu greu ma imbarc in taxi, fac 45 de minute in trafic dintre care 20 le-am stat... si ajung in final la destinatie. mai o apa plata, mai o tigara, mai o poveste se face tarziu... zic eu : o paturica nu ai ca imi e frig... ma intind confortabil pe canapea , dau tv-ul pe axn si stau sa ma ia somnul. Prietena mea intra in fibrilatii " mamica!!! trezirea hai! ce faci, dormi? " eu de colo ochii mici zic hai sa ma ridic la o tigara ca se supara femeia....
ma ridic iau tigara ... tzar tzar interfonul.... hait! ete comedie ca mai vine careva... sa fie oare parintii ei ? da parca erau la tara... oricum imi iau fata de om treaz si ma uit atent la tv...
desi s-a deschis usa nu se aude nimic.... e prea liniste... cine sa fie ?
dar cum esti musafir nu poti sa te ridici si sa scoti capul " cine e cine e?" asa ca stai linistit si astepti sa vezi cine era.... aia fac si eu ... stau
Si aud vocea ei care imi zice e acu pot sa zic " SURPRIZA !!!!"
Ma intorc, imi sta inima, nu cred ce vad.... e prietenul nostru - ea il vede mai des ca mine , sunt invidioasa - eu nu l-am mai vazut de la summit...
ma ridic greoi si inca neincrezatoare , il iau in brate , ne pupam ca fratii de 3 ori .. DA el e! ce tare!!!!!!!!! a venit sa ma vada , la la la....
si am stat si am povestit si am papat chinezesc - asta ne place - si am pus camera sa vb si cu iuibita lui care nu era aici - si l-am sunat si pe al meu URS si uite asa parca eram iar toti gramada ....
asa am implinit eu 27 de ani ...
Am primit deja un cadou - care zic eu e din inima - doi prieteni mi-au facut o surpriza ieri in avans de ziua mea. M-au pacalit sa parasesc patutul meu cald, unde zaceam cu un picior faultat si din belsug uns cu alifii care miros a mamaie, si sa merg pana in capatul lumii - a se vedea la multe cartiere distanta - aparent pt ca se plictisea...
Ma adun cu greu ma imbarc in taxi, fac 45 de minute in trafic dintre care 20 le-am stat... si ajung in final la destinatie. mai o apa plata, mai o tigara, mai o poveste se face tarziu... zic eu : o paturica nu ai ca imi e frig... ma intind confortabil pe canapea , dau tv-ul pe axn si stau sa ma ia somnul. Prietena mea intra in fibrilatii " mamica!!! trezirea hai! ce faci, dormi? " eu de colo ochii mici zic hai sa ma ridic la o tigara ca se supara femeia....
ma ridic iau tigara ... tzar tzar interfonul.... hait! ete comedie ca mai vine careva... sa fie oare parintii ei ? da parca erau la tara... oricum imi iau fata de om treaz si ma uit atent la tv...
desi s-a deschis usa nu se aude nimic.... e prea liniste... cine sa fie ?
dar cum esti musafir nu poti sa te ridici si sa scoti capul " cine e cine e?" asa ca stai linistit si astepti sa vezi cine era.... aia fac si eu ... stau
Si aud vocea ei care imi zice e acu pot sa zic " SURPRIZA !!!!"
Ma intorc, imi sta inima, nu cred ce vad.... e prietenul nostru - ea il vede mai des ca mine , sunt invidioasa - eu nu l-am mai vazut de la summit...
ma ridic greoi si inca neincrezatoare , il iau in brate , ne pupam ca fratii de 3 ori .. DA el e! ce tare!!!!!!!!! a venit sa ma vada , la la la....
si am stat si am povestit si am papat chinezesc - asta ne place - si am pus camera sa vb si cu iuibita lui care nu era aici - si l-am sunat si pe al meu URS si uite asa parca eram iar toti gramada ....
asa am implinit eu 27 de ani ...
miercuri, 27 august 2008
madridul prin ochii mei - partea 2
Dupa o plimbare prin gradina botanica regala am trecut la lucruri mai serioase... chiar in fata gradinii botanice se afla renumitul muzeu PRADO, este un loc in care arta (pictura, sculptura, schita creionata acum sute de ani ) oricat de "batrana" sau " tanara" isi gaseste un loc ... Va spun din start ca am fost unul dintre cei mai cuminti turisti. mi s-a spus ca nu am voie sa filmez sau sa fac poze am inteles si m-am conformat. stim bine ca blitzul afecteaza culorile picturilor si integritatea panzei pe care a fost realizata opera acum multi multi ani ...
Bine, cred ca si daca as fi incercat sa fac o poza in secunda 2 m-ar fi aruncat in strada elegant oricare din cei peste o mie de supraveghetori ai muzeului....
ce a fost cel mai distractiv pentru mine acolo la Prado ? pai am ras cu lacrimi de dorinta unor " nebuni" de a pune mana pe tablourile semnate GOYA, EL GRECO sau VELAZQUEZ... o gramada de nebuni de genul asta se intindeau peste cordonul simbolit de securitate ca sa puna manutele lor grasoase si murdare de ciocolata pe tablouri... EVIDENT cum trecea manuta lor de mancatori de MC Donald's se pornea si alarma.. ha ha ha... si apareau supraveghetorii cu o fata foarte serioasa.." Nu mai incercati sa treceti peste cordon. Multumim!" ...
ma intreb la ce gandeau fiintele alea - multe la numar- daca nu am poza cu tabloul macar stiu eu ca am pus mana pe el...
of of...
intrarea laterala a muzeului Prado, cea care este fata in fata cu REAL JARDIN BOTANICO .
intrarea VELAZQUEZ a muzeului Prado, pe aici am intrat eu... nu stai mult la coada daca ai rezervare... Evident eu nu am avut ... ha ha ha
si pentru ca nu vreau sa nu va dau toate informatiile - aveti aici link spre MUSEO DEL PRADO
Bine, cred ca si daca as fi incercat sa fac o poza in secunda 2 m-ar fi aruncat in strada elegant oricare din cei peste o mie de supraveghetori ai muzeului....
ce a fost cel mai distractiv pentru mine acolo la Prado ? pai am ras cu lacrimi de dorinta unor " nebuni" de a pune mana pe tablourile semnate GOYA, EL GRECO sau VELAZQUEZ... o gramada de nebuni de genul asta se intindeau peste cordonul simbolit de securitate ca sa puna manutele lor grasoase si murdare de ciocolata pe tablouri... EVIDENT cum trecea manuta lor de mancatori de MC Donald's se pornea si alarma.. ha ha ha... si apareau supraveghetorii cu o fata foarte serioasa.." Nu mai incercati sa treceti peste cordon. Multumim!" ...
ma intreb la ce gandeau fiintele alea - multe la numar- daca nu am poza cu tabloul macar stiu eu ca am pus mana pe el...
of of...
intrarea laterala a muzeului Prado, cea care este fata in fata cu REAL JARDIN BOTANICO .
intrarea VELAZQUEZ a muzeului Prado, pe aici am intrat eu... nu stai mult la coada daca ai rezervare... Evident eu nu am avut ... ha ha ha
si pentru ca nu vreau sa nu va dau toate informatiile - aveti aici link spre MUSEO DEL PRADO
sâmbătă, 19 iulie 2008
zbor
DA!
pentru prima dată în viaţa mea - şi nu îmi este ruşine să recunosc - voi zbura...
mai am două săptămâni până când mă voi urca în avion şi voi vedea lumea de sus...
plec în Spania! până acum am mers numai pe pământ... trei zile sunt lungi rău când eşti în autocarul plin de oameni.. dar mă simţeam în siguranţă....
uite că am ajuns şi în anul de graţie 2008, anul în care mă desprind de pământ...
pentru prima dată în viaţa mea - şi nu îmi este ruşine să recunosc - voi zbura...
mai am două săptămâni până când mă voi urca în avion şi voi vedea lumea de sus...
plec în Spania! până acum am mers numai pe pământ... trei zile sunt lungi rău când eşti în autocarul plin de oameni.. dar mă simţeam în siguranţă....
uite că am ajuns şi în anul de graţie 2008, anul în care mă desprind de pământ...
vineri, 20 iunie 2008
recunosc...
am luat exemplu de la maria şi m-am decis să recunosc ce defecte am... le voi împărţi în două : curabile şi incurabile
aşa ...
curabile
1. îmi place să cumpăr - pot să îmi pun limită la card sau pot să ascund banii (PS ascund atât de bine că nici eu nu mai găsesc)
2. îmi place să şuşotesc despre nimicuri pe care evident le uit după o scurtă perioadă de timp
3. nu am răbdare - sper să fie un remediu pentru asta :)
incurabile
1. mă bag în tot felul de activităţi (să nu ne gândim la prostioare ) care uneori mă depăşesc şi mă solicită mai mult decât ar trebui să le permit
2. mă cert - uneori o fac din plictiseală...şi nu îmi trece, am încercat...
3. ţin la oameni indiferent că merită sau nu
4. nu iubesc pe nimeni
5. mi -aş dori să fie legal să te căsătoreşti cu tine - ce cuplu frumos fac eu cu mine. nu-i aşa?
Şi pentru final cel mai mare defect : NU admit că am DEFECTE, bine altele decât cele de mai sus.
aşa ...
curabile
1. îmi place să cumpăr - pot să îmi pun limită la card sau pot să ascund banii (PS ascund atât de bine că nici eu nu mai găsesc)
2. îmi place să şuşotesc despre nimicuri pe care evident le uit după o scurtă perioadă de timp
3. nu am răbdare - sper să fie un remediu pentru asta :)
incurabile
1. mă bag în tot felul de activităţi (să nu ne gândim la prostioare ) care uneori mă depăşesc şi mă solicită mai mult decât ar trebui să le permit
2. mă cert - uneori o fac din plictiseală...şi nu îmi trece, am încercat...
3. ţin la oameni indiferent că merită sau nu
4. nu iubesc pe nimeni
5. mi -aş dori să fie legal să te căsătoreşti cu tine - ce cuplu frumos fac eu cu mine. nu-i aşa?
Şi pentru final cel mai mare defect : NU admit că am DEFECTE, bine altele decât cele de mai sus.
marți, 20 mai 2008
cum află omul că 1 şi cu 1 nu fac niciodată număr fix....
Plec ieri din post cu autoturismul din dotarea colegului Nelu.... (faza 1)
Ajung la Tineretului , mulţumesc, promit că bârfim mâine şi plec .... (faza 2)
Stau în staţie aştept o mie de ani jumate un nenorocit de tramvai... apare (faza 3)...
Mă urc şi pornesc în aventură... de ce aventură? pentru că deşi scria că ajunge în Camil Ressu.. ţeapă!!!!... nu ajunge.... în primă instanţă mă trezesc la pasajul mărăşeşti... (ok zic... merge pe traseul normal...) ŢEAPĂ din nou! ajung la parcul Carol (What the fuck?) ... mai stau zic eu poate e un traseu dubios ... când m-am trezit în spate la patriarhie deja am început să mă enervez....
staţie piaţa unirii, mă ridic plină de draci , mă dau jos din tramvaiul groazei şi o iau cu paşi uşori spre metrou ( faza 4).....
odată coborâtă la metrou mă simţeam aproape de casă (da da râdeţi ....) când un puşti îmi zice ai timp? hai că nu muşcă ce am de zis.... Mi-a plăcut micul rocker tupeist.. drept pentru care m-am oprit... eram oribil de obosită aşa că nu am înţeles tot ce spunea ... cert e că făcea campanie pentru nişte copilaşi...
BINE! nimic ciudat mulţi puşti strâng bani pentru ONGuri... ce mi-a plăcut mie mult a fost că băiatul mi-a zis că primeşte un 10 la examen dacă munceşte pentru ONG...
cool zic eu ... şi la ce facultate eşti ? La fizică quantică.... WHAT ???? wow mă mir eu care sunt anti talent în ce priveşte fizica simplă... darmite asta quantică .... Îl mai iscodesc eu despre ONGul asta , despre facultate...
În final ajunserăm la concluzia că mai bine povestim la o ţigară... zis şi făcut ...
cu ţigara în colţul gurii am început să povestim depre facultate... despre cate neamuri de matematici studiază tinerii de la fizică... despre câte traiectorii are un proton...
cea mai tare fază a fost când a început copilul să-mi explice cum atunci cand studiezi Matematica de nivel 2 (ce o mai însemna şi asta... habar nu am ) înveţi că 1 plus 1 nu este egal cu 2... STUPOARE .... aparent 1 plus 1 egal 1,8... mi-a explicat copilul mie cum că e vorba de perioade şi alte asemenea minuni .... O altă informaţie mişto a fost şi cea conform căreia odată ce ajungi să înveţi matematică de Nivel 8 1 plus 1 rezultă cu minus ceva în perioadă ....
cooolllll.....
PS : ce mai îmi place să vorbesc cu lumea....
Ajung la Tineretului , mulţumesc, promit că bârfim mâine şi plec .... (faza 2)
Stau în staţie aştept o mie de ani jumate un nenorocit de tramvai... apare (faza 3)...
Mă urc şi pornesc în aventură... de ce aventură? pentru că deşi scria că ajunge în Camil Ressu.. ţeapă!!!!... nu ajunge.... în primă instanţă mă trezesc la pasajul mărăşeşti... (ok zic... merge pe traseul normal...) ŢEAPĂ din nou! ajung la parcul Carol (What the fuck?) ... mai stau zic eu poate e un traseu dubios ... când m-am trezit în spate la patriarhie deja am început să mă enervez....
staţie piaţa unirii, mă ridic plină de draci , mă dau jos din tramvaiul groazei şi o iau cu paşi uşori spre metrou ( faza 4).....
odată coborâtă la metrou mă simţeam aproape de casă (da da râdeţi ....) când un puşti îmi zice ai timp? hai că nu muşcă ce am de zis.... Mi-a plăcut micul rocker tupeist.. drept pentru care m-am oprit... eram oribil de obosită aşa că nu am înţeles tot ce spunea ... cert e că făcea campanie pentru nişte copilaşi...
BINE! nimic ciudat mulţi puşti strâng bani pentru ONGuri... ce mi-a plăcut mie mult a fost că băiatul mi-a zis că primeşte un 10 la examen dacă munceşte pentru ONG...
cool zic eu ... şi la ce facultate eşti ? La fizică quantică.... WHAT ???? wow mă mir eu care sunt anti talent în ce priveşte fizica simplă... darmite asta quantică .... Îl mai iscodesc eu despre ONGul asta , despre facultate...
În final ajunserăm la concluzia că mai bine povestim la o ţigară... zis şi făcut ...
cu ţigara în colţul gurii am început să povestim depre facultate... despre cate neamuri de matematici studiază tinerii de la fizică... despre câte traiectorii are un proton...
cea mai tare fază a fost când a început copilul să-mi explice cum atunci cand studiezi Matematica de nivel 2 (ce o mai însemna şi asta... habar nu am ) înveţi că 1 plus 1 nu este egal cu 2... STUPOARE .... aparent 1 plus 1 egal 1,8... mi-a explicat copilul mie cum că e vorba de perioade şi alte asemenea minuni .... O altă informaţie mişto a fost şi cea conform căreia odată ce ajungi să înveţi matematică de Nivel 8 1 plus 1 rezultă cu minus ceva în perioadă ....
cooolllll.....
PS : ce mai îmi place să vorbesc cu lumea....
luni, 19 mai 2008
despre Galben Pui...
AVERTIZARE : Cine mă ştie va avea un şoc... cine nu mă ştie e în siguranţă...
Bun, de curând am tot miorlăit că am o nuntă şi că trebuie să arăt bine... Am făcut şedinţe cu prietenele referitor la rochie , încălţări etc... (deşi nu asta îmi e firea... am vrut să fiu şi eu o dată PISI )...
după lungi dezbateri am ajuns la concluzia că Albastru va fi culoare care imi va domina ţinuta ....
ce a ieşit ? priviţi mai jos....
Bun, de curând am tot miorlăit că am o nuntă şi că trebuie să arăt bine... Am făcut şedinţe cu prietenele referitor la rochie , încălţări etc... (deşi nu asta îmi e firea... am vrut să fiu şi eu o dată PISI )...
după lungi dezbateri am ajuns la concluzia că Albastru va fi culoare care imi va domina ţinuta ....
ce a ieşit ? priviţi mai jos....
joi, 15 mai 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)