Cautand Onati

E sambata la pranz, e groaznic de cald si noi suntem obosite dupa 3 zile de mers cu autocarul. Am sta jos a ne tragem sufletul dar nu avem nici o sansa sa ne relaxam. Suntem extraterestrii intr-o lume ciudata… 5 fete cu bagaje voluminoase si priviri pierdute. Nu avem harta si nici cea mai vaga idee cum sa facem sa mergem mai departe. Si totusi trebuie sa mergem mai departe.
Prima problema. Strazile sunt goale… In autogara sunt cativa betivani uitati cu paharele in fata. Autocarele se opresc doar cateva minute si apoi pleaca mai departe… caldura ii face pe toti sa evite grupul fetelor pierdute.
Cu putin noroc am gasit un om care sa ne spuna cum sa ajungem la gara. E aproape zice el, mergi drept inainte pe malul raului pana ajungi la Puente Maria Cristina. Traversezi podul si ai ajuns la gara. Ne-am bucurat extrem, nu a tinut bucuria… Podul era departe tare, am strabatut tot orasul ca sa ajungem… La peste 30 de grade, nedormite de 3 zile si cu bagajoaiele taras, am crezut ca nu mai ajung sa vad gara…
Orasul, Donostia, este cu adevarat superb… aveam sa descopar asta peste o saptamana… acum nu vedeam decat asphalt incins, soare arzator si magnolii. Arhitectura, florile, gradinile interioare si plaja… le-am vazut doar la a doua intalnire.
Gara de Nord din Donostia a fost oaza de racoare si sursa de nervi… Stiti cat de greu poate fi sa descoperi cum ajungi intr-un oras atunci cand tu vorbesti castillano si ei se fac ca nu inteleg? Noi 5 trebuia sa ajungem intr-un orasel montan numit Onati. Am intrebat zeci de oameni cum ajung acolo, dar au stiut sa imi spuna ca nu exista orasul… Greu de crezut ca nu exista un oras universitar, un oras in care regale Juan Carlos a facut scoala… nu ne-am lasat… am gasit intr-un final un om care a inteles ca Onati e acelasi oras cu Onate si ne-a explicat cum trebuie sa facem ca sa ajungem acolo.
Ne-am urcat in tren si ne-am simtit din nou extraterestii… vagoane cu aer conditionat, canapele curate de piele, cosuri de gunoi pentru hartie … dar cel mai mult ne-au mirat oamenii… nu se inghesuia nimeni, erau locuri pentru toti, nu manca nimeni in tren – nici noi desi eram lesinate de foame - , nu fuma nimeni. Am mers o ora jumatate cu trenul … o ora in care noi cinci ne minunam de tot ce vedeam.
Ne-am dat jos din tren la Zumarraga, un oras de munte, la numai 15 minute de mers cu masina de destinatia noastra. Era dupa amiza, caldura devenise suportabila… eram aproape si totusi departe…
In Zumarraga nu era nici un om care sa ne spuna cum mergem mai departe, unde e statia de autobus, de unde luam un taxi… nici un suflet nu misca prin oraselul asta. Nu puteam sta pe loc, trebuia sa plecam pe strazi in cautarea unui om care sa ne indrume… O parte din fete au ramas la o terasa, eu si Alina am plecat.
Am colindat ore bune strazile, am gasit o superba gradina interioara pe doua nivele… cu coloane de piatra acoperite de iedera, cu statui inegrite de ploaie si vant, cu o fantana pe al carei luciu de apa se odihneau cateva Frunze arse de soare… am gasit o biserica gotica a carei curte ne-a creeat senzatia ca suntem intr-un film. Am stat si ne-am uitat lung la miile de flori ce sclipeau in soare, nu era geam sa nu aiba jardinière, nu era balcon sa nu fie plin de flori… As fi ramas acolo, dar trebuia sa mergem mai departe. Doua bezmetice plimbandu-se pe strazi au atras atentia unui barbat, Amabil ne-a intrebat ce cautam. I-am spus si a fost destul de dragut sa ne dea o harta, sa ne deseneze unde suntem, pe unde trebuie sa mergem si sa ne dea chiar si numere de taxi.
Am recuperate fetele de la terasa si am plecat in cautarea autobuzului. In teorie la fiecare ora trecea masina catre Onati, in practica in weekend erau doar doua autobuze unul dimineata si unul seara… mai aveam de stat pana sa vina masina.
Cand oboseala s-a a pus stapanire pe noi, cand speranta de a mai ajunge la Onati aproape se stingea a aparut si autobuzul… acum suntem aproape, nu ne mai doare nimic, nu mai simtim oboseala… ne bate inima cu putere, peste 15 minute ajungem la destinatie, peste numai 15 minute o sa ne cazam si o sa ne odihnim… Onati, venim! … sau cel putin asa credeam noi…

Sevilla - pentru ce m-am dus pana acolo

Dupa o lunga pauza a venit timpul sa va arat si motivul drumului meu pana in Sevilla.

povestea este prea lunga dar se rezuma la "obsesia pentru inedit" . fara prea multe comentarii intra pozele :D

sevilla prin ochii mei...

bun, pana acum v-am dat timp sa priviti acum revin cu o serie de poze din sevilla.
trebuie sa tineti cont - inainte sa va plictisiti - de faptul ca in spania bisericile si manastirile sunt la putere asa ca o sa fie cateva poze cu lacasele de cult.. dar numai cateva... sevilla pentru mine este maura - zidurile ramase inca in picioare - este castillana - plaza de espana - si mai ales gitana - flamenca, aici nu revin pt ca v-am asasinat destul cu acest subiect.
sa pornim!

IGLESIA SAN IDELFONSO




CASA DE PILATOS


CONVENTO DE SAN LEANDRO


BASILICA MACARENA si ARCO DE LA MACARENA




IGLESIA SAN LUIS


si mai sunt multe bisericute .. dar ma opresc si trec la artileria grea LA CATEDRAL. situata pe Avenida de la Constitucion aceasta enorma catedrala umbreste monumentele ce au avut nefericita soarta de a-i fi pozitionate in preajma. unele din aceste monumente de vizitat dar pe care ajungi sa le treci cu vedere sunt : Arhivele Indiilor, primaria, piata noua - care este mai mult decat o piata.. este ca o cafenea enorma...

asa cum va spuneam LA CATEDRAL






gata cu catedrala ca in curand blogul asta o sa dea impresia ca apartine unui om credincios si smerit.. si eu SUSTIN ca nu sunt IPOCRITA deci nu pot sa ma dau smerita...
:D

am batut putin campii dar uneori simti nevoia si de asa ceva. mergem mai departe sa vedem ce a ramas in urma maurilor....

prima intalnire cu urmele maure a fost intr-o duminica dimineata.. am vazut o intrare de parc si am zis ca e numai bun sa stau sa fumez o tigara matinala... credeam ca e un parc obisnuit asa cum gasesti in toata spania ... intre doua case hop un parculet... ei bine nu e orice parc se numeste JARDINES DEL VALLE





Odata fumata tigara am plecat mai deparde in cautarea urmelor maure :D
si le-am gasit in MURALLAS - zidurile, sau ce a mai ramas din ele, fostei cetati a seviliei -





in TORRE DEL ORO. Cine vrea sa vada sevilla de pe apa poate lua " barcuta" - feribot, vaporas sau cum vreti voi sa il numiti - din fata turnului si poate face o plimbare de jumatate de ora in sus si in jos pe Guadalquivir. Ah, sa nu uit! daca auziti de torre de plata sa stiti ca nu e vorba de acelasi turn... ea altul mai mic :D





Atat pentru azi .. restul in postul urmator :D

sevilla - cum o vad eu

SEVILLA se defineste prin TRIANA, FLAMENCO, PLAZA DE ESPANA, TORRE DEL ORO, MURALLAS ARABE, PALACIO ANDALUZ, PARQUE DE MARIA LUISA, LA CATEDRAL - cred ca e una din cele mai mari catedrale pe care le-am vazut -, PARLAMENTO DE ANDALUCIA, PLAZA DE TORROS DE LA MAESTRANZA - adica locul unde au loc coridele -, teatrul LOPE DE VEGA, raul GUADALQUIVIR care imparte sevilla in doua si zeci de biserici si mici manastiri dedicate sfintilor...

Daca te cazezi in centrul orasului esti un fericit ai toate monumentele foarte aproape. Poti sa vezi orasul in trei feluri : la picior - cazul meu - , cu bus turistico - cazul majoritatii turistilor - si cu trasura - nu e prea ieftin dar daca vrei sa te dai mare cu trasura esti asigurat -. A sta in inima seviliei (sa scriem romaneste) are si avantajul de a te plasa aproape de Palatul Andaluz



unde in fiecare seara au loc spectacole de flamenco incepand cu ora 19.00
Eu m-am dus si nu imi pare rau.. a fost o ora si jumatate de dans, muzica si castaniete, totul in pur stil andaluz - ok si o mica exceptie, la palat se danseaza si Carmen -

voi pune cateva poze facute in timpul spectacolului - sa stiti ca nimeni nu va opreste sa faceti poze sau sa filmati, artisti va zambesc atunci cand vad ca le faceti poze, se bucura cand scandati "OLE" impreuna cu cantaretii, apreciaza cand publicul aplauda in ritmul muzicii... PENTRU MINE A FOST SENZATIONAL ...ABEA ASTEPT SA REVIN ...SEVILLA VUELVO A TI! Nu zicea rau Muguel Bose cand spunea " el corazon que a Triana va nunca volvera ... sevilla" (adica inima care merge in Triana nu se mai intoarce... sevilla)















CARMEN







EA nu doar danseaza mai si canta...



dupa un moment muzical revenim la dans





















PS: SEVILLA va continua...