duminică, 5 octombrie 2008

nu înţeleg oamenii indecişi...

ţăr ţăr!!
- da.
- s-a terminat...
- ce?
- vraja, povestea cu El, s-a terminat...
- adică?
- păi a venit o Ea şi El nu a ştiut ce să facă, aşa că... am glumit şi eu şi am zis păi mergi cu Ea...
- aha....mda

Şi a urmat o amănunţită descriere a tot ceea ce s-a întâmplat... aşa am ajuns DIN NOU la concluzia că nu înţeleg oamenii indecişi... Dacă ai de ales între ceva ce ştii şi ceva ce nu ştii acorda-ţi o clipă pentru a trece în revistă bunele, relele, avantajele şi riscurile, apoi alege. E la fel de simplu ca şi alegerea între o prăjitură cu ciocolată şi un ou KINDER - oricum ambele au ce îţi place cel mai mult, ciocolata - . De multe ori mă întreb dacă nu cumva oamenii sunt prea laşi, se teme de necunoscut încât sunt în stare să comită la infinit GREŞEALA de a reveni la ceva ce nu e tocmai bun pentru ei...

Acum mulţi ani mi-am dat seama că în ce priveşte relaţiile - mai mult sau mai puţin amoroase - odată ieşit pe uşă e mai bine să rămâi afară. De câte ori te întorci aduci cu tine temerile, nesiguranţa cauzată de primul eşec în respectiva relaţie..
Recunosc că am fost tentată de MULTE ori să revin la ceea ce am avut odată, uneori -de vreo 2 ori - chiar am făcut prostia de a intra din nou pe uşa unei relaţii din care fie ieşisem de bunăvoie fie fusesem poftită afară. Sinceră să fiu în nici unul din cazurile de revenire la relaţie nu am reuşit nici eu , nici el să fim complet sinceri unul cu celălalt... mereu te urmăreşte acel şi dacă ? , acel etern dacă a plecat , m-a minţit atunci de ce să cred eu că acum nu va face la fel? ce îmi garantează mie că el / ea nu vor răni MULT MAI RĂU acum ?...
M-au bântuit aceste eterne umbre ale relaţiei eşuate de fiecare dată când m-am întors.

De atunci mi-am dat seama că oricât te-ai minţi singur în faţa oglinzii, oricât ţi-ai spune o să fie altfel de data asta, o să ne meargă mai bine, am încredere, nu mă va mai durea niciodată nu ajungi să crezi deplin încât să nu devii suspicios.

Ori dacă o relaţie are deja umbra neîncrederii nu mai are nici un sens să mergi mai departe.

Aşa că sincer îmi PARE RĂU de acei oameni care comit greşeala de a se întoarce în trecut. Îmi e milă de durerea pe care o vor simţi mai curând decât cred ei ca se va întâmpla. îmi pare sincer rău de acele suflete care nu ţin destul de mult la ele însele pentru a se proteja de durere...ştiu că e frumos să susţii că inima te face să te întorci, dar nu cred o boabă ...revii pentru că nu ştii să trăieşti singur ...

Nu sunt adepta singurătăţii absolute, e bine să ai pe cineva care să-ţi mai zâmbească, să-ţi şoptească la ureche noaptea când bate vântul exact cuvintele pe care vrei să le auzi...dar pentru aceste mici bucurii - pe care la o adică şi o aventură de o zi , o lună, un an ţi le poate oferi - nu cred că merită să te supui calvarului de a nu ştii dacă femeia / bărbatul de lângă tine te vede pe tine când se uită în ochii tăi, să ai mereu senzaţia că momentul în care te va alunga / va pleca este iminent....

Eu consider că avem o viaţă suficient de stresată încât măcar relaţiile să nu fie un factor în plus de stress.

Şi pentru a că eu prefer să fiu vântul care atinge frunza decât coconul de fluture lipit de ea... vă invit să vă acordaţi şansa de a vă cunoaşte, de a vă iubi, de a fi liberi...

pentru voi O melodie în care eu mă regăsesc.. cred că şi voi, cei care înţelegeţi versurile, vă veţi regăsi...



trebuie numai să fiţi O SECUNDĂ egoişti şi să vă gândiţi că sunteţi singura şi cea mai importantă persoană de pe lume pentru voi.

sper să vă placă

Loading...