sâmbătă, 19 septembrie 2009

ziua 5, cu catamaranul prin caraibe

Ziua 5 in punta cana a fost o zi de sambata, dedicata exclusiv marii caraibelor, vitaminei R , plajelor cu nisip alb si rasului din toata inima...
sa fiu sincera era cat pe ce sa ratez minunata calatorie si asta pentru ca m-am dus la Imagine cu madrilenii, unde evident ne-am petrecut pana nu am mai stiut de noi...
ii multumesc romanului care m-a sunat disperat pe mobil - nestiind ca eu sunt pe partea cealalta a lumii - chiar mi-a facut un bine ... m-a trezit cu 20 de minute inainte sa plece autocarul :)))
nu va imaginati ce viteza poate avea o femeie trezita din somn si cuprinsa de panica ratarii celei mai asteptate excursii... nici la ora asta nu sunt sigura ca am luat tot ce trebuia sa iau, ca m-am imbracat frumos, ca m-am pieptanat - de parca ar mai conta dupa ce iti pui bandana de pirat - . sincera sa fiu nu sunt sigura ca mi-am luat medicamentele... oricum cert este ca am ajuns la autocar, spre marele amuzament al ghidului Jose Manuel si al cameramanului de serviciu Rafael...
in cazul in care nu stiati ... ora de plecare in excursie era 7.25 AM... si se vedea ca toata lumea murea de somn... mi-am gasit un loc in masina, m-am cuibarit sub prosopul de baie si am atipit... LOGIC, picam de somn. dominicanii insa erau oribil de treji... i-am urat initial doar pt coerenta exprimarii, apoi am inceput sa ii urasc pt orice. Jose manuel a simtit nevoia sa ne puna sa ne prezentam... dar nu oricum ci printr-un cantec specific tarii de origine, sau in cazul spaniolilor zonei de origine... eu speram ca voi scapa, in ideea in care jose a inceput jocul asa: vad aici argentinieni, sa ne cante ceva... vad aici spanioli ...de unde sunteti? hai sa ne cante ceva. era logic sa nu stie ca sunt romanca si sa ma sara cu succes, nu? ei bine nu! simpaticii mei amici madrileni ... dupa ce au cantat diverse melodiute, erau in forma de lalait... au simtit nevoia sa-i spuna ghidului " avem si o romanca..." ceea ce evident a suscitat interesul tuturor celor prezenti... si mai trist i-a dat ideea lui jose manuel de a ma pune sa miorlai ceva... jur ca in 2 secunde m-am gandit ce as putea sa macelaresc din repertoriul romanesc... nu m-a ajutat neuronul... imi aduceam aminte orice alta melodie din lume... in orice limba decat dulcele grai romanesc....
a insistat bietul ghid dar am fost de neinduplecat... " nu cant acum nici daca ma bati" vreau sa dorm si cant mai tarziu :))) S-au multumit cu promisiunea...

am dormit pana in portul Bayahibe, vreo ora jumatate...apoi ne-am luat jucariile si am pornit catre salupele care urmau sa ne livreze pe catamaran...
a fost un ras si o hihaiala continua pe salupe... toti dormisera pe drum si culmea putini se trezisera morocanosi... asa ca buna dispozitie era la ea acasa...



marea caraibelor la ora 9 dimineata e superba, albastru azuriu imbinat cu ultramarin...stralucirea razelor ...caldura ce te topea de-a dreptul... vantul care iti batea prin par... toate astea iti prevestesc o zi plina de buna dispozitie...
inutil sa va spun ca toata lumea atarna pe marginea salupelor cu manutele in apa...

catamaranul te asteapta undeva in larg... cu muzica pornita si cu echipajul pregatit sa iti faca excursia de neuitat ...



va spun de acum sa nu ma injurati, cum excursia era filmata si contra sumei de 40 de dolari iti puteai lua dvdul cu tot ce ai facut ...am preferat sa nu imi folosesc mult camera... asa ca sunt putine pozele...

nu stiu sa mint cat tine calatoria cu catamaranul pana la insula saona... privitul ceasului e ultimul lucru la care te gandesti...daca nu te fura peisajul



te antreneaza echipajul in concursul de dans...merengue, bachata...
si daca ai scapat de dansat atunci sigur zaci intins la soare pe plasa dintre puntile catamaranului... acolo unde picaturile de apa aruncate de ambarcatiune iti racoresc pielea parjolita de soarele necrutator al caraibelor...

ei da, am ajuns si la saona... o insula rezervatie naturala, nisipuri albe, padure de palmieri si cocosi...



daca vrei poti sa explorezi insula, sincer nu am vazut pe nimeni sa vrea sa se desparta de nisipul alb scaldat in valurile azurii...



stai la soare, te balacesti in mare, bei lapte de cocos direct din nuca pe care ti-o alegi - evideent 2 dolari te costa nuca -, servesti pranzul pe plaja - fructe tropicale, peste, salata, nuca de cocos :))) -, iti faci siesta cu un pahar de rom in mana si o nuca de cocos plina cu gheata in alta mana :)



in final te ridici cu greu de pe nisip te urci in salupa de viteza si pornesti catre un loc ireal ... piscina naturala in mijlocul marii... piscina asta are cam 1,65m adancime, o apa incredibil de albastra si mai mult nenumarate stele de mare ESTE O REZERVATIE DE STELE DE MARE.



ai voie sa le iei in maini, sa te joci cu ele. NU AI VOIE SA LE SCOTI DIN APA! NU AI VOIE SA LE FURI!
dupa sedinta foto cu stele de mare si dupa " brindisul dominican" pornesti la bordul salupelor catre o alta plaja minunata Playa Palmilla. aici bei putin, te mai relaxezi la soare...





si ghici ce? e termina ziua, te imbarci in salupe si pleci cu o viteza ametitoare catre portul Bayahibe si de aici catre hotel...



va spun ca pe insula am ras cu lacrimi, am dansat si am gasit corali :)
mi-am facut amici si am descoperit ca dominicanii rad foarte mult de spanioli :) mda aici aveam ceva in comun cu dominicanii ... hehehe

joi, 10 septembrie 2009

ziua 4, santo domingo, republica dominicana

sorry de absenta prelungita... mi-a fugit inspiratia prin alte parti.

so ziua 4 este una nu foarte reusita pt mine. de ce? simplu pt ca dupa o noapte de betie glorioasa m-am trezit la ora 7 dimineata pt a pleca in ceea ce speram eu sa fie o minunata excursie in capitala republicii.
m-am inarmat cu rabdare, crema de plaja si haine subtiri si am pornit intr-un infernal periplu de 3 ore si jumatate (dus).
zic asa: am vazut prea multe locuri din mersul masinii, nu opreau asa ca automatismul mental de a sterge informatia a functiunat genial. 90% din ce am vazut pe drum nu stiu ce era, iar acel putin 10 % il cunosc numai pt ca l-am vazut si in safari.
sa va faceti o idee voi pune o colectie de poze de pe drum ...







asta a fost in mare cam ce am vazut, la un moment dat am decis ca imi pierd timpul - banii erau deja dati - si am adormit. ghidul total lipsit de amuzament si de fler nu a reusit sa imi insufle nici un gram de curiozitate pentru locurile pe care incerca sa ni le arate din fuga autocarului. am retinut ca dominicanii au o pasiune pt baseball si ca unii din cei mai renumiti jucatori din liga profesionista americana de baseball sunt dominicani. undeva in ungherele mintii mele a ramas si informatia conform careia baseballul este sport national.
in clipa in care ne-am apropiat de santo domingo am sperat ca excursia va fi mai atractiva. istoria e captivanta. povestea primului oras infiintat in numele Isabelei de Castilla, regina Catolica, ce a fost distrus si reconstruit de cealalta parte a raului. singurul vestigiu din vechiul oras fiind o biserica... povestea casei lui Diego Columb, fratele exploratorului si descoperitorul insulei la Espanola - pt cine nu stie Rep Dominicana si Haiti impart o insula numita la Espanola -, povestile despre luptele continue dintre spania si franta pt suprematia asupra insulei te fac sa speri ca vei avea ce imortaliza pt totdeauna atat pe cardul de memorie al camerei cat si in mintea proprie.

ei bine eu am ramas cu o imagine simpla: mizerie, multa mizerie si delasare.
judeca fiecare daca sunt exagerata - stiu ca sunt :P -









in constrast cu mizeria cartierelor vine opulenta caselor politicienilor. casa presedintelui este superba, o vezi din mers.







dominicanii din capitala se mandresc teribil cu un hotel de 5 stele posesor de cazino si alte facilitati de parca ar fi intruchiparea sfintei treimi .... asta desi punta cana e plina de complexe turistice care iti iau respiratia cu adevarat. farul lui columb este o magnifica constructie ce tradeaza megalomania constructorului. Odata acolo era farul lui Cristofor Columb, in timp unul din "simpaticii" dictatori ai republicii a ridicat o constructie impunatoare, plina de ochi de becuri. evident ca farul nu este folosit pt a ghida navele, consumul de energie este mult prea mare pt republica. Asa ca sunt 3 zile in an cand lumina farului deseneaza o imensa cruce pe cer.





asta e ce mi-a ramas mie din santo domingo. la dezamagiri adaug si pranzul la hard rock cafe, vanzatorii ambulanti care te urmaresc peste tot numai sa cedezi tentatiei de a intreba cat vor pe obiectul oferit, bazarul in care dai mii de ture pana cedezi nervos si cumperi ceva la un pret de care oricum nu esti sigur ca e cel mai bun pe care puteai sa il oferi.
mi-am mai alinat supararea privind marea caraibelor ...totusi abea am asteptat sa ajung acasa(hotel)



sâmbătă, 5 septembrie 2009

ziua 3, safari, punta cana

boon... dupa o noapte agitata- plina de VITAMINA ERE (vitamina R), muzica si glumite mai mult sau mai putin de prost gust... - ajungi sa vezi patul din camera de hotel...
e doar 4 si jumatate dimineata si in mai putin de 3 ore pleci in excursie... ce faci?
pai faci ce stii te imbraci pt excursie, te intinzi in pat, pui ceasul sa sune si te rogi sa il auzi - nu de alta dar ai platit 99 de dolari pt excursia asta...
ei bine da, am auzit ceasul si nu am ratat safariul...

toata calatoria a fost intr-o camioneta deschisa... foarte misto... aveam aer CONDICIOPLADO - adica aer contio-suflat - jejeje e o gluma evident locala....
prima oprire LA OTRA BANDA, orasel pitoresc in drum spre Higuey... aici am vazut scoala de stat. O puscarie jur. la ora 8 se incuie si de acolo nu mai iesi decat cand se termina programul.. adica seara... daca intarzii ghici ce? nu te mai primesc in scoala si te trimit acasa... o caterinca. oricum copilasii niste scumpi. au vazut ca se opreste camionul cu turisti si au inceput sa ne faca cu mana asta desi aveau ore.



aici nu puteai sa te dai jos din camion, asa ca am mers mai departe... Next stop: ferma.





bine nu va imaginati ca am venit pana aici ca sa vedem un taur si mai stiu eu ce animale ... nu ! aici am calarit ... cu mana pe inima va spun ca am intepenit de groaza.. de ce? pai nu stiu sa fie pt ca de mica mi-a fost teama de cai?
oricum dupa ce am reusit sa convingem caii sa mearga in alta parte decat la iarba am petrecut o jumatate de ora plina de emotii...
hehehe... ideea e ca al meu armasar imi semana perfect. nu ar fi facut nenorocitul nimic din ce voiam eu. daca eu voiam sa mearga mai repede el de-al naibii mergea incet. daca eu trageam de haturi sa se opreasca animalul capos ignora complet vointa mea - evident - nu inainte de a se scutura cat sa imi dea de inteles ca ma arunca din sa daca il mai sacai...
dupa ce am dat turul fermei pot sa spun atat: E GENIAL SA CALARESTI.



dupa ora de echitatie... am luat drumul viciilor. ei bine da! am mers la plantatia de tutun, unde era si o fabrica - micuta - de trabucuri si tigarete de foi...
dominicanii binevoitori din fire ne-au aratat cum se face un trabuc, ne-au dat sa mirosim tutunul parfumat care se foloseste pt tigaretele de cherry...si in final ca sa ne convinga sa cumparam ne-au dat sa fumam trabuc dominican.





si cum dominicanii au un simt al umorului foarte bine dezvoltat au inventat trabucul gigant MONICA LEWINSKY



dupa excursia la tutun - unde trebuie sa recunosc, am dat 50 de dolari pe o cutie de trabucuri - am plecat catre plantatiile de trestie de zahar.



Sa stiti ca am avut un ghid absolut genial... ne povestea de toate, de aceea am preferat sa il filmez aproape nonstop, plus tipul avea o mana senzationala, a desenat harta republicii dominicane absolut perfect, mi-a spus mai tarziu ca el este si pictor.
Pe plantatie am servit Vitamina ERE in cadrul unui brindis dominicano - asta e un fel de hai noroc cu toata lumea - am mancat trestie de zahar.





e buna trestia dupa ce depasesti durerea cauzata de zaharul pur care iti invadeaza gura... cum oricde turist vrea sa isi faca poze cu macheta si cu trestia eu nu puteam sa lipsesc ... :)



de pe plantatia de zahar am plecat catre zona muntoasa. aici am vazut LA CASA DE MARIA - am filmat asta sorry -. asta e o casa tipica dominicana. ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbim aici, imaginati-va o baraca de lemn fara geamuri, adica fara sticla la geamuri, fara usi si acoperita cu tabla. nu va puteti imagina cat de cald poate fi acolo...si inca ceva in aceste case evident nu exista curent electric, oamenii aia au baterii de masini care sunt menite sa alimenteze noaptea un bec de veghe si ziua un radio... fierul de calcat este bine inteles unul di cele ce se tin pe soba ... iar aragazul este evident pe baza de butelie.
casa de maria este foarte aproape de plantatiile de cafea, cacao si banane...
dupa ce am vazut plantatiile, am fost invatati cum se prelucreaza cafeaua si cacaua. Si cum nu poti sa mirosi atata cafea fara sa o gusti, gazdele ne-au invitat la o cafeluta...sau cacao calda - in functie de preferinte. Si inca ceva, aici oamenii astia faceau si ciocolata - foarte mara, pura din cacao pisata si tocata... -. puteai sa gusti dar nu ai fi avut decat frisoane, ciocolata asta nu are nici un miligram de zahar in ea...





dupa atata mers prin plantatii era timpul sa mai ne hidratam o leaca cu vitamina ere si sa mancam una alta - in caz ca am uitat sa spun, asta e o excursie ce dureaza toata ziua -. am mancat undeva sus in munti, jur ca am avut senzatia ca acel camion nu o sa urce niciodata prin namoalele alea si totusi a urcat, peisajul este absolut fascinant - evident ca mie mi s-a terminat bateria drept pt care am ramas cu imaginile numai in cap -. daca urcusul mi s-a parut greu ei bine dragilor va anunt ca si coborarea din munti e o treaba... o data pt ca drumul este foarte abrupt, rupt si plin de balti...genial a fost ca desi juram ca nu o sa mai ajungem vii la sosea - chestia aia cu 2 benzi, una pt fiecare sens - soferul nostru era extrem de bine dispus chiar si atunci cand camionul tinea mortis sa o ia spre cate o rapa ce se ivea in laterala drumului...
finalul zilei l-am petrecut pe plaja Bayahibe din La Romana. frumoasa plaja alba la malul marii caraibelor
:)
are sens sa mai spun ca am fost extrem de incantata de aceasta calatorie? merita toti banii, evident ghidul a fost absolut genial si a facut ca orele sa treaca fara ca vreunul din cei prezenti, nici chiar copii, sa isi dea seama cum au zburat...
CEA MAI TARE EXCURSIE DIN VIATA MEA!