vineri, 23 iulie 2010

Dulciurile, VINOVATE !

Ne aducem cu totii aminte de clipa in care conducatorii tarisoarei asteia au decis ca dulciurile si bauturile carbogazoase sunt nocive pentru organismal adolescentilor. Atunci au luat mareata decizie de a interzice comercializarea lor in scoli. Ne-au convis spunand ca in Europa elevii nu pot sa isi cumpere nocivele dulciuri din bufetele si cantinele unitatilor de invatamant.

Ei bine nu chiar toata Europa facuse pasul interzicerii dulciurilor si zaharurilor concentrate. Spania de curand a luat aceasta decizie. Evident si in peninsula comerciantii si producatorii vizati au luat foc. S-au revoltat si i-au acuzat pe guvernanti ca ii submineaza, acum in an de criza.

Idea nu e rea, sa limitezi consumul de dulciuri si de fast food in randul copiilor. Medicii sunt de accord ca planul este bun in teorie insa ca intotdeauna practica ne omoara pe toti. Cat timp copii nu sunt educati sa nu isi cumpere continuu ciocolata, cartofi prajiti, sucuri acidulate si bomboane, initiative guvernantilor ramane doar o teorie frumoasa.

In Spania, va spun sincer , copii sunt dependeti de dulciuri si de bauturile acidulate. Desi nu beau apa minerala carbogazoasa, copii spanioli beau litrii de suc, si nu vorbim aici de freshuri sau sucuri natural. Nu! Vorbim de chimicale, cum le numeau bunicii mei. I-am vazut cu ochii mei cum se stramba cand le dau parintii un fruct, i-am vazut cat tipa si cat plang pana obtin batonul de giocolata sau jeleurile frumos colorate din vitrina magazinului de dulciuri. Parintii ca peste tot cedeaza in fata lacrimilor progeniturilor si le ofera mul visatele zaharuri concentrate, pentru ca mai apoi sa se mire de ce micutii lor ajung adolescent obezi.

Daca de mici sunt invatati sa manance ciocolata si bomboane in locul unui mar, cum isi imagineaza guvernele ca vor putea sa ii convinga sa renunte la aceste placeri? Este intrebarea pe care si-au pus-o medicii endocrinologi si pediatrii spanioli. Raspunsul lor este deloc incurajator. Tinerii nu vor renunta la obiceiul de a manca ciocolata si cartofi prajiti in pauzele dintre cursuri. Spaniolii sunt de parere ca tinerii lor nu vor fi descumpaniti de disparitia tentatiilor din scoli. Ei vor gasi metode prin care vor iesi din institutiile de invatamant si vor cauta magazinele si automatele care vand astfel de produse interzise. De aici se naste, in mintea lor, o noua problema: absenta dulciurilor va creste numarul elevilor care vor absenta de la ore. Spaniolii cred ca o data ce elevii lor nu vor mai avea dulciurile la indemana vor prefera sa fuga de la ore pentru a-si procura viciul dulce.

Acum, eu imi aduc aminte de vremurile cand in liceu aparuse “chioscul cu de toate”. Gaseai aici ciocolata de toate tipurile, cartofi prajiti la punga, cipsuri, pufuleti, guma si suc. Nimeni nu isi facea, atunci, griji ca vom devein dependenti de dulciuri. Nimeni nu isi batea capul ca zaharul consumat in exces de tineri le va cauza acestora. Stiu ca noi mergeam in fiecare pauza la chiosc sa ne luam bomboane mentolate sau ciocolata cu cocos. Guvernul de atunci nu isi punea problema ca o sa ne creasca glicemia prea mult si ca riscam sa devenim obezi. E drept ca pe vremea aia nu mancai numai fast food, suc si ciocolata. Veneai de acasa cu sandwich-ul.

Revenind la spanioli, ministerul sanatatii a ajuns la concluzia ca si sarea este nociva pentru elevi. Asa ca orice aliment care are in compozitie mai mult de 0.5 grame de sare este interzis a fi vandut in cantine. Adio saratele, adio branzoaice! De acum inainte in cantine se vand fructe, salate, sandwich-uri si sucuri naturale. Alimentele ce vor fi vandute copiilor nu au voie sa depaseasca valoarea energetica de 200 de kilocalorii.

Noile masuri impuse de spanioli vin ca urmare a unui studio national asupra obezitatii. 17% din adultii Spaniei si peste 13% dintre copii sunt obezi. Cifrele, din pacate pentru ei, sunt intr-o continua crestere.

LA PLIMBARE CU TAXIUL PRIN BUCURESTI

Mersul cu taxiul devine din ce in ce mai interesant. De fiecare data cand ma urc in taxi ma pregatesc sufleteste pentru o calatorie cu surprize. Uneori am parte de liniste, adica soferul imi respecta lipsa de chef si nu incearca nici un fel de conversatie. Alteori ma simt prinsa in triunghiul Bermudelor sau in cel mai bun caz in Twilight Zone. Cu soferul de taxi roman nu poti sa te plictisesti niciodata. El este un fel de Stie Tot. Stie cum o sa fie vremea, stie cum ar trebui sa isi faca politistii treaba, stie inevitabil totul despre tainele conducerii unei tari. Dar soferul de taxi exceleaza prin neobosita dorinta de a povesti. Am cunoscut in periplul meu cu taxiul o gramada de povesti de viata, unele vesele, altele triste, unele aflate la limita ridicolului. Cel mai mult ma distrez noaptea. De pilda, intr-o noapte am nimerit un pusti, sa fi avut vreo 25 de ani. Era tipul de tanar care merge la sala sa isi lucreze pectoralul, ca sa ii stea bine tricoul mulat. Nu era vreun frumos , dar cui ii pasa… In mintea lui probabil soferul de taxi se credea un fel de Adonis al Taximetristilor asa ca si-a spus ca o blonda poate fi o prada usoara. Si-a inceput atacul simplu cun o timida conversatie despre vreme. Am uita sa va spun ca eu nu fac nici un fel de conversatie in taxi? Vazand el ca nu are success cu timpul probabil a luat decizia indrazneata de a-mi povesti cat suces are el la femei. M-am blocat. Nu imi venea sa cred ca omul nu intelege ca nu imi pasa de viata lui sentimentala. Ca nu ma intereseaza ce fel de fete agata el noaptea de la volanul taxiului gablen. Mi-a povestit cu multa infocare istoria lui de amor cu o domnisoara, a carei meserie era una veche de cand lumea. Imi explica cu lux de amanunte cum il suna respective la ore tarzii in noapte si il chema sa o duca la diverse locatii. Cum trebuia sa o astepte o ora in fata hotelului si cum la final se alegea cu un bonus financiar ce echivala cu plafonul lui pe o singura seara. Daca nu stiati taximetristii can ies pe traseu au de indeplinit un plafon, adica trebuie sa aduca un minim de cateva milioane firmei in fiecare zi. Mi-am dat seama ca pentru tanarul acesta domnisoara era o mina de aur. Era normal deci sa sara ca ars la fiecare tarait al telefonului. I-am ascultat povestea neavand alta solutie la indemana. Mi-a fost peste mana sa ii spun ca mi se pare ciudat sa muncesti in functie de orarul si de clientela unei domnisoare de consumatie. Poate era mai bine sa ii spun l-as fi scutit de penibila situatie ce a urmat. Convins ca mi-a captat interesul, tanarul mi-a propus sa facem un schimb de telefoane. Poate intr-o seara iesim la cafea “sa ne cunoastem mai bine” . Nu sunt inganfata, respect oamenii si meseriile lor, dar nu ma vad sincer stand la cafele cu un sofer de taxi. L-am refuzat sec si i-am comunicat completul meu dezinteres. A parut descumpanit dar nu a cedat. Mi-a explicat ca el prefera femeile cinstite, cele care muncesc ziua si dorm noaptea. Imi spunea ca este un tip fidel si ca o data prins intr-o relatie se dedica trup si suflet. Atunci mi-am dat seama cat de singur poate fi acel om. Am realizat ca singuratatea te face uneori sa depasesti limita, te impinge in prapastia penibilului.

Nu toate calatoriile cu taxiul sunt penibile, sunt si unele plimbari instructive. Intr-o calatorie cu taxiul am invatat cum sa ma apar de golani, altadata am invatat ca pestele se prinde cel mai bine daca folosesti drept momeala promb alimentar din conserva. Am invatat diferenta dintre pescuitul cu pat de nada si cu nada de momeala. Nu stiam ca exista un fel de momeala care in contact cu apa se dizolva, apa din jur devine tulbure “ se face ca un nor “ iar pestele dezorientat este mai repede prins in carligul pescarului. Soferul de taxi era pasionat de pescuit asa ca mi-a povestit timp de jumatate de ora de ce pestii nu se prind vara. Caldura ii face sa prefere statul pe fundul apei. Cel mai bine se pescuieste toamna, prin septembrie cand apele se racesc si pestii sunt dornici sa fie prinsi in undita pescarului rabdator. Eu nu inteleg pescuitul si nici pescarii. Pentru mine pestele este un aliment, pe care il cumpar de la magazin.

In final trebuie sa marturisesc ca imi place sa ma plimb cu taxiurile prin oras, prefer distantele lungi asa au soferii timp suficient sa povesteasca cate in luna si in stele. Am cunoscut si oameni care sunt soferi de taxi pentru a castiga un ban in plus. O data m-am plimbat cu un domn care era profesor de filosofie, alta data am avut ocazia sa ma duca la destinatie un tobosar al unei formatii de rock din anii 70. Despre ei si despre povestile lor de viata va voi scrie intr-o alta postare.

luni, 5 iulie 2010

punct si de la capat

cand eram in scoala eram absolut terorizata de acest "punct si de la capat"
acum am ajuns sa imi dau seama ca punct si de la capat e un lucru bun... cu conditia ca acel de la capat sa fie un inceput nou, nu o noua cadere in aceeasi greseala.
am o prietena care de curand era gata sa cada in greseala din nou... da evident e vorba despre o relatie esuata, terminata brusc si stupid... oricum terminata. de curand fata asta a fost cat pe ce sa o ia de la capat cu aceeasi relatie, la fel de proasta si de stupida... norocul ei a fost ca i s-a luminat mintea in final, chiar atunci cand era gata sa faca pasul in gol... s-a aprins lumina si exact ca un iepure surprins de faruri s-a oprit.
s-a uitat in jur si si-a dat seama de ce era sa faca... era gata sa accepte un om langa ea, un om al carui loc nu era acolo ... un om care nici el nu stia ca nu merita sa fie acolo ...
in final a puns PUNCT si a luat-o de la capat... este tanara, libera si mai ales poate sa aleaga ... eu sunt de parere ca a facut bine sa mearga mai departe... cand ceva s-a terminat nu mai are sens sa incerci sa inozi firele... cand in relatie s-a produs ruptura nimic si nimeni nu mai poate sa repare.
nu cred ca exista dragoste pe lumea asta atat de puternica incat sa stearga regretele, cuvintele rele si reprosurile... si cu atat mai mult nu exista nimic pe lumea asta care sa repare neincrederea...
asa ca PUNCT si DE LA CAPAT este solutia corecta...

sper să vă placă

Loading...