gand de noapte...

o data, demult de tot, credeam in dragoste. imi placea sa visez alaturi de filmele siropoase.
speram ca intr-o zi si mie imi va aparea in cale acel CINEVA special, acela care imi va face zilele mai insorite...
acela care imi va alunga tristetea si imi va readuce zambetul pe buze.
mi-a placut sa imi imaginez ca ma trezesc dimineata si ii spun "buna dimineata, iubitule".
mi-a placut sa visez la atingeri catifelate si la saruturi pasionale la ceas tarziu in noapte.
mi-am imaginat mereu ca il voi gasi pe ACELA care va fi numai si numai al meu...
visam sa il intalnesc intamplator pe strada, sa ne privim si sa ne dam seama ca suntem jumatatea celuilalt.

vezi, de aia nu mai imi plac mie filmele siropoase... in viata nu se intampla asta.
in viata daca ai noroc il cunosti, te indragostesti si peste un timp - scurt, de cele mai multe ori - iti dai seama ca nu il mai iubesti.
realizezi ca povestile de dragoste sunt fix asta... POVESTI

dilema clasica: trecut sau viitor?

Sunt momente in viata cand trebuie sa alegi. Traiesti in trecut sau pasesti cu neincredere spre un viitor incert.

Mereu mi-a fost greu sa aleg...

Trecutul il stii, ii cunosti greselile, ai invatat sa treci peste micile scapari. Viitorul suna bine ca orice optiune noua si neexplorata. Viitorul te imbie cu arome si culori noi, iti promite experiente satisfacatoare si de ce sa negam, necunoscutul atrage.

Ce nu iti spune viitorul? Ce stii sigur ca trecutul va repeta?

Viitorul nu iti spune miile de forme in care te va face sa suferi, nu iti spune cat de false sunt aromele si culorile ce acum te atrag...

Trecutul va repeta cu siguranta toate acele lucruri care te-au durut. Trecutul va fi mereu acela care a dezamagit deja in mii de forme...

Si atunci ce faci? Ce alegi?

M-am trezit de multe ori tentata de a trai in trecut.... falsa idee, ca o data stiute defectele le poti repara, te face sa crezi ca trecutul poate deveni un viitor comod...

vis sau realitate....

Sunt clipe in viata cand iti soptesti in barba " mai bine de atat nu se poate ". pentru clipele astea merita sa traiesti. cel putin asa cred eu.
sunt oameni care fac aceste clipe posibile.

El este un astfel de om... L-am vazut si am stiut ca trebuie sa il cunosc si sa il am aproape. Acum dupa atat timp il am in viata si ma bucur sincer ca exista, ca e acolo si ca sunt in gandurile lui asa cum EL este in gandurile mele...

Au trecut multi ani de cand cineva a pus stapanire pe gandurile mele...

Gracias por ser tu !

vise

baietii astia sunt absolut dementiali :)

mago de oz

merge cu vremea :))

Cautand Onati

E sambata la pranz, e groaznic de cald si noi suntem obosite dupa 3 zile de mers cu autocarul. Am sta jos a ne tragem sufletul dar nu avem nici o sansa sa ne relaxam. Suntem extraterestrii intr-o lume ciudata… 5 fete cu bagaje voluminoase si priviri pierdute. Nu avem harta si nici cea mai vaga idee cum sa facem sa mergem mai departe. Si totusi trebuie sa mergem mai departe.
Prima problema. Strazile sunt goale… In autogara sunt cativa betivani uitati cu paharele in fata. Autocarele se opresc doar cateva minute si apoi pleaca mai departe… caldura ii face pe toti sa evite grupul fetelor pierdute.
Cu putin noroc am gasit un om care sa ne spuna cum sa ajungem la gara. E aproape zice el, mergi drept inainte pe malul raului pana ajungi la Puente Maria Cristina. Traversezi podul si ai ajuns la gara. Ne-am bucurat extrem, nu a tinut bucuria… Podul era departe tare, am strabatut tot orasul ca sa ajungem… La peste 30 de grade, nedormite de 3 zile si cu bagajoaiele taras, am crezut ca nu mai ajung sa vad gara…
Orasul, Donostia, este cu adevarat superb… aveam sa descopar asta peste o saptamana… acum nu vedeam decat asphalt incins, soare arzator si magnolii. Arhitectura, florile, gradinile interioare si plaja… le-am vazut doar la a doua intalnire.
Gara de Nord din Donostia a fost oaza de racoare si sursa de nervi… Stiti cat de greu poate fi sa descoperi cum ajungi intr-un oras atunci cand tu vorbesti castillano si ei se fac ca nu inteleg? Noi 5 trebuia sa ajungem intr-un orasel montan numit Onati. Am intrebat zeci de oameni cum ajung acolo, dar au stiut sa imi spuna ca nu exista orasul… Greu de crezut ca nu exista un oras universitar, un oras in care regale Juan Carlos a facut scoala… nu ne-am lasat… am gasit intr-un final un om care a inteles ca Onati e acelasi oras cu Onate si ne-a explicat cum trebuie sa facem ca sa ajungem acolo.
Ne-am urcat in tren si ne-am simtit din nou extraterestii… vagoane cu aer conditionat, canapele curate de piele, cosuri de gunoi pentru hartie … dar cel mai mult ne-au mirat oamenii… nu se inghesuia nimeni, erau locuri pentru toti, nu manca nimeni in tren – nici noi desi eram lesinate de foame - , nu fuma nimeni. Am mers o ora jumatate cu trenul … o ora in care noi cinci ne minunam de tot ce vedeam.
Ne-am dat jos din tren la Zumarraga, un oras de munte, la numai 15 minute de mers cu masina de destinatia noastra. Era dupa amiza, caldura devenise suportabila… eram aproape si totusi departe…
In Zumarraga nu era nici un om care sa ne spuna cum mergem mai departe, unde e statia de autobus, de unde luam un taxi… nici un suflet nu misca prin oraselul asta. Nu puteam sta pe loc, trebuia sa plecam pe strazi in cautarea unui om care sa ne indrume… O parte din fete au ramas la o terasa, eu si Alina am plecat.
Am colindat ore bune strazile, am gasit o superba gradina interioara pe doua nivele… cu coloane de piatra acoperite de iedera, cu statui inegrite de ploaie si vant, cu o fantana pe al carei luciu de apa se odihneau cateva Frunze arse de soare… am gasit o biserica gotica a carei curte ne-a creeat senzatia ca suntem intr-un film. Am stat si ne-am uitat lung la miile de flori ce sclipeau in soare, nu era geam sa nu aiba jardinière, nu era balcon sa nu fie plin de flori… As fi ramas acolo, dar trebuia sa mergem mai departe. Doua bezmetice plimbandu-se pe strazi au atras atentia unui barbat, Amabil ne-a intrebat ce cautam. I-am spus si a fost destul de dragut sa ne dea o harta, sa ne deseneze unde suntem, pe unde trebuie sa mergem si sa ne dea chiar si numere de taxi.
Am recuperate fetele de la terasa si am plecat in cautarea autobuzului. In teorie la fiecare ora trecea masina catre Onati, in practica in weekend erau doar doua autobuze unul dimineata si unul seara… mai aveam de stat pana sa vina masina.
Cand oboseala s-a a pus stapanire pe noi, cand speranta de a mai ajunge la Onati aproape se stingea a aparut si autobuzul… acum suntem aproape, nu ne mai doare nimic, nu mai simtim oboseala… ne bate inima cu putere, peste 15 minute ajungem la destinatie, peste numai 15 minute o sa ne cazam si o sa ne odihnim… Onati, venim! … sau cel putin asa credeam noi…

Dulciurile, VINOVATE !

Ne aducem cu totii aminte de clipa in care conducatorii tarisoarei asteia au decis ca dulciurile si bauturile carbogazoase sunt nocive pentru organismal adolescentilor. Atunci au luat mareata decizie de a interzice comercializarea lor in scoli. Ne-au convis spunand ca in Europa elevii nu pot sa isi cumpere nocivele dulciuri din bufetele si cantinele unitatilor de invatamant.

Ei bine nu chiar toata Europa facuse pasul interzicerii dulciurilor si zaharurilor concentrate. Spania de curand a luat aceasta decizie. Evident si in peninsula comerciantii si producatorii vizati au luat foc. S-au revoltat si i-au acuzat pe guvernanti ca ii submineaza, acum in an de criza.

Idea nu e rea, sa limitezi consumul de dulciuri si de fast food in randul copiilor. Medicii sunt de accord ca planul este bun in teorie insa ca intotdeauna practica ne omoara pe toti. Cat timp copii nu sunt educati sa nu isi cumpere continuu ciocolata, cartofi prajiti, sucuri acidulate si bomboane, initiative guvernantilor ramane doar o teorie frumoasa.

In Spania, va spun sincer , copii sunt dependeti de dulciuri si de bauturile acidulate. Desi nu beau apa minerala carbogazoasa, copii spanioli beau litrii de suc, si nu vorbim aici de freshuri sau sucuri natural. Nu! Vorbim de chimicale, cum le numeau bunicii mei. I-am vazut cu ochii mei cum se stramba cand le dau parintii un fruct, i-am vazut cat tipa si cat plang pana obtin batonul de giocolata sau jeleurile frumos colorate din vitrina magazinului de dulciuri. Parintii ca peste tot cedeaza in fata lacrimilor progeniturilor si le ofera mul visatele zaharuri concentrate, pentru ca mai apoi sa se mire de ce micutii lor ajung adolescent obezi.

Daca de mici sunt invatati sa manance ciocolata si bomboane in locul unui mar, cum isi imagineaza guvernele ca vor putea sa ii convinga sa renunte la aceste placeri? Este intrebarea pe care si-au pus-o medicii endocrinologi si pediatrii spanioli. Raspunsul lor este deloc incurajator. Tinerii nu vor renunta la obiceiul de a manca ciocolata si cartofi prajiti in pauzele dintre cursuri. Spaniolii sunt de parere ca tinerii lor nu vor fi descumpaniti de disparitia tentatiilor din scoli. Ei vor gasi metode prin care vor iesi din institutiile de invatamant si vor cauta magazinele si automatele care vand astfel de produse interzise. De aici se naste, in mintea lor, o noua problema: absenta dulciurilor va creste numarul elevilor care vor absenta de la ore. Spaniolii cred ca o data ce elevii lor nu vor mai avea dulciurile la indemana vor prefera sa fuga de la ore pentru a-si procura viciul dulce.

Acum, eu imi aduc aminte de vremurile cand in liceu aparuse “chioscul cu de toate”. Gaseai aici ciocolata de toate tipurile, cartofi prajiti la punga, cipsuri, pufuleti, guma si suc. Nimeni nu isi facea, atunci, griji ca vom devein dependenti de dulciuri. Nimeni nu isi batea capul ca zaharul consumat in exces de tineri le va cauza acestora. Stiu ca noi mergeam in fiecare pauza la chiosc sa ne luam bomboane mentolate sau ciocolata cu cocos. Guvernul de atunci nu isi punea problema ca o sa ne creasca glicemia prea mult si ca riscam sa devenim obezi. E drept ca pe vremea aia nu mancai numai fast food, suc si ciocolata. Veneai de acasa cu sandwich-ul.

Revenind la spanioli, ministerul sanatatii a ajuns la concluzia ca si sarea este nociva pentru elevi. Asa ca orice aliment care are in compozitie mai mult de 0.5 grame de sare este interzis a fi vandut in cantine. Adio saratele, adio branzoaice! De acum inainte in cantine se vand fructe, salate, sandwich-uri si sucuri naturale. Alimentele ce vor fi vandute copiilor nu au voie sa depaseasca valoarea energetica de 200 de kilocalorii.

Noile masuri impuse de spanioli vin ca urmare a unui studio national asupra obezitatii. 17% din adultii Spaniei si peste 13% dintre copii sunt obezi. Cifrele, din pacate pentru ei, sunt intr-o continua crestere.

LA PLIMBARE CU TAXIUL PRIN BUCURESTI

Mersul cu taxiul devine din ce in ce mai interesant. De fiecare data cand ma urc in taxi ma pregatesc sufleteste pentru o calatorie cu surprize. Uneori am parte de liniste, adica soferul imi respecta lipsa de chef si nu incearca nici un fel de conversatie. Alteori ma simt prinsa in triunghiul Bermudelor sau in cel mai bun caz in Twilight Zone. Cu soferul de taxi roman nu poti sa te plictisesti niciodata. El este un fel de Stie Tot. Stie cum o sa fie vremea, stie cum ar trebui sa isi faca politistii treaba, stie inevitabil totul despre tainele conducerii unei tari. Dar soferul de taxi exceleaza prin neobosita dorinta de a povesti. Am cunoscut in periplul meu cu taxiul o gramada de povesti de viata, unele vesele, altele triste, unele aflate la limita ridicolului. Cel mai mult ma distrez noaptea. De pilda, intr-o noapte am nimerit un pusti, sa fi avut vreo 25 de ani. Era tipul de tanar care merge la sala sa isi lucreze pectoralul, ca sa ii stea bine tricoul mulat. Nu era vreun frumos , dar cui ii pasa… In mintea lui probabil soferul de taxi se credea un fel de Adonis al Taximetristilor asa ca si-a spus ca o blonda poate fi o prada usoara. Si-a inceput atacul simplu cun o timida conversatie despre vreme. Am uita sa va spun ca eu nu fac nici un fel de conversatie in taxi? Vazand el ca nu are success cu timpul probabil a luat decizia indrazneata de a-mi povesti cat suces are el la femei. M-am blocat. Nu imi venea sa cred ca omul nu intelege ca nu imi pasa de viata lui sentimentala. Ca nu ma intereseaza ce fel de fete agata el noaptea de la volanul taxiului gablen. Mi-a povestit cu multa infocare istoria lui de amor cu o domnisoara, a carei meserie era una veche de cand lumea. Imi explica cu lux de amanunte cum il suna respective la ore tarzii in noapte si il chema sa o duca la diverse locatii. Cum trebuia sa o astepte o ora in fata hotelului si cum la final se alegea cu un bonus financiar ce echivala cu plafonul lui pe o singura seara. Daca nu stiati taximetristii can ies pe traseu au de indeplinit un plafon, adica trebuie sa aduca un minim de cateva milioane firmei in fiecare zi. Mi-am dat seama ca pentru tanarul acesta domnisoara era o mina de aur. Era normal deci sa sara ca ars la fiecare tarait al telefonului. I-am ascultat povestea neavand alta solutie la indemana. Mi-a fost peste mana sa ii spun ca mi se pare ciudat sa muncesti in functie de orarul si de clientela unei domnisoare de consumatie. Poate era mai bine sa ii spun l-as fi scutit de penibila situatie ce a urmat. Convins ca mi-a captat interesul, tanarul mi-a propus sa facem un schimb de telefoane. Poate intr-o seara iesim la cafea “sa ne cunoastem mai bine” . Nu sunt inganfata, respect oamenii si meseriile lor, dar nu ma vad sincer stand la cafele cu un sofer de taxi. L-am refuzat sec si i-am comunicat completul meu dezinteres. A parut descumpanit dar nu a cedat. Mi-a explicat ca el prefera femeile cinstite, cele care muncesc ziua si dorm noaptea. Imi spunea ca este un tip fidel si ca o data prins intr-o relatie se dedica trup si suflet. Atunci mi-am dat seama cat de singur poate fi acel om. Am realizat ca singuratatea te face uneori sa depasesti limita, te impinge in prapastia penibilului.

Nu toate calatoriile cu taxiul sunt penibile, sunt si unele plimbari instructive. Intr-o calatorie cu taxiul am invatat cum sa ma apar de golani, altadata am invatat ca pestele se prinde cel mai bine daca folosesti drept momeala promb alimentar din conserva. Am invatat diferenta dintre pescuitul cu pat de nada si cu nada de momeala. Nu stiam ca exista un fel de momeala care in contact cu apa se dizolva, apa din jur devine tulbure “ se face ca un nor “ iar pestele dezorientat este mai repede prins in carligul pescarului. Soferul de taxi era pasionat de pescuit asa ca mi-a povestit timp de jumatate de ora de ce pestii nu se prind vara. Caldura ii face sa prefere statul pe fundul apei. Cel mai bine se pescuieste toamna, prin septembrie cand apele se racesc si pestii sunt dornici sa fie prinsi in undita pescarului rabdator. Eu nu inteleg pescuitul si nici pescarii. Pentru mine pestele este un aliment, pe care il cumpar de la magazin.

In final trebuie sa marturisesc ca imi place sa ma plimb cu taxiurile prin oras, prefer distantele lungi asa au soferii timp suficient sa povesteasca cate in luna si in stele. Am cunoscut si oameni care sunt soferi de taxi pentru a castiga un ban in plus. O data m-am plimbat cu un domn care era profesor de filosofie, alta data am avut ocazia sa ma duca la destinatie un tobosar al unei formatii de rock din anii 70. Despre ei si despre povestile lor de viata va voi scrie intr-o alta postare.

punct si de la capat

cand eram in scoala eram absolut terorizata de acest "punct si de la capat"
acum am ajuns sa imi dau seama ca punct si de la capat e un lucru bun... cu conditia ca acel de la capat sa fie un inceput nou, nu o noua cadere in aceeasi greseala.
am o prietena care de curand era gata sa cada in greseala din nou... da evident e vorba despre o relatie esuata, terminata brusc si stupid... oricum terminata. de curand fata asta a fost cat pe ce sa o ia de la capat cu aceeasi relatie, la fel de proasta si de stupida... norocul ei a fost ca i s-a luminat mintea in final, chiar atunci cand era gata sa faca pasul in gol... s-a aprins lumina si exact ca un iepure surprins de faruri s-a oprit.
s-a uitat in jur si si-a dat seama de ce era sa faca... era gata sa accepte un om langa ea, un om al carui loc nu era acolo ... un om care nici el nu stia ca nu merita sa fie acolo ...
in final a puns PUNCT si a luat-o de la capat... este tanara, libera si mai ales poate sa aleaga ... eu sunt de parere ca a facut bine sa mearga mai departe... cand ceva s-a terminat nu mai are sens sa incerci sa inozi firele... cand in relatie s-a produs ruptura nimic si nimeni nu mai poate sa repare.
nu cred ca exista dragoste pe lumea asta atat de puternica incat sa stearga regretele, cuvintele rele si reprosurile... si cu atat mai mult nu exista nimic pe lumea asta care sa repare neincrederea...
asa ca PUNCT si DE LA CAPAT este solutia corecta...

as vrea si nu stiu ce vreau

as vrea o plaja alba scaldata in ape azurii, as vrea un vant cald sa imi bata prin par, as vrea ca mirosul de flori sa ma invaluie...
as vrea sa stau linistita sa ascult valurile si sa stiu ca in clipa in care deschid ochii e acolo, langa mine...
as vrea sa stiu mereu ca ii pasa la fel de mult cat imi pasa mie...
as vrea sa fac ceva care sa ma faca sa zambesc, as vrea sa am timp sa il fac sa zambeasca...

as vrea si nu stiu de fapt ce vreau ... vreau linistea pe care mi-o da

un gand care imi fuge prin minte

sunt momente in viata cand simti nevoia sa cunosti o anumita persoana.
de cele mai multe ori ajungi sa regreti decizia luata, totusi pentru rarele situatii cand nu regreti eu cred ca merita efortul...

how to train your dragon

o poveste draguta despre oameni si dragoni... desi nu l-am vazut in 3D mi-a placut...
chiar daca este un desen animat are destule lucruri menite sa ii atraga chiar si pe cei mari :)

cine nu stie despre ce vorbesc se poate informa aici

si cine nu are chef sa mearga la cinema, desi eu va recomanda sa mergeti sa il vedeti in 3D, poate sa il vada aici
sau aici

enjoy!

tristetea....

mi-a zis cineva ca tristetea este o stare asumata. omul alege daca vrea sa fie trist sau nu...
mie mi s-a parut mereu ca tristetea la fel ca si fericirea sunt stari de spirit nascute din situatii cu care te confrunti in viata ...

Asistentul vampirului...

am avut timp sa vad un film... afisul arata bine, nu am avut chef sa citesc recenziile pt el asa ca m-am aruncat cu mintea libera de prejudecati in 104 minute de film...
in primul rand un film cu vampiri, putine cadre filmate pe lumina - urasc filmele cu actiunea noaptea -
o colectie de actori urati, o intriga subtire, efecte speciale la limita rezonabilului....
Un tip care nu vrea decat sa fie cel mai bun copil pt familia lui, ajunge sa fie asistentul unui vampir ... evident pt a-si salva cel mai bun prieten...
Ce baiat bun, zic!
Un baiat bun DAR cu prejudecati. nu ii plac ciudateniile naturii... si ghici ce? sfarseste prin a se iubi cu o maimutica - evident o fata maimuta -

dupa cele 104 minute de privit filmul in HD va spun ca, din partea mea, mai bine nu dati banii sa vedeti filmul la cineva....

cine nu il vede nu pierde nimic, ba as spune eu castiga pretul biletului de film....

cine mi-a furat primavara ??????

e 11 martie dar afara ninge de parca am fi in inima lui decembrie...
si atunci ma intreb senina si senila in acelasi timp... unde mergem la sky de 1 mai???
si daca tot ninge de rupe pamantul, daca tot inotam prin nametii depusi pe trotuare... imi mai rasare o intrebare: de paste taiem porcul sau mielul???

pana cand gasim raspuns la aceste dileme ... imi ramane doar sa ma uit pe geam, sa injur meteorologul de serviciu si sa ii zic de mama MAMEI NATURA ...

parerea mea despre "triunghiul mortii"....

acum ca a trecut triunghiul mortii, asa cum denumesc barbatii zilele de 14 feb, 1 martie si 8 martie, e timpul sa spunem si noi ce parere avem de aceste aniversari...
din punctul meu de vedere - si a mai multor prietene - ziua de 14 feb nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. ca imi zice cineva sau nu Happy V day imi e indiferent... ca primesc sau nu ceva cadou la fel imi e complet indiferent...
de cele mai multe ori barbatii le cumpara femeilor inimioare "basite", pernute si ursuleti rosii cu diverse sloganuri mai mult sau mai putin expirate....
pentru noi - eu si prietenele mele - mai importante sunt cele doua zile din martie.
de 1 martie ne place - ne dorim - sa primim un martisor, oricat de mic... traim si daca ne furati o ramurica inflorita dintr-un parc .... mai mult pot sa va spun cu mana pe inima ca un simplu telefon ne face fericite ... un banal La multi ani de 1 martie ...face mai mult decat o mie de flori si o mie de cadouri de impacare....
de 8 martie ne dorim sa primim acea floare insotita de mesajul "la multi ani, iubita mea"

oare ce o fi asa greu de inteles ? lucrurile mici ne fac fericite. atentia - aia putina - pe care puteti sa o acordati unei femei atunci cand femeia are nevoie de ea ... conteaza... Sa fii acolo atunci cand esti necesar este cheia succesului ...

limuzina AKA baia pe roti...

Azi am descoperit ca o masina de lux poate fi cu succes transformata intr-o baie. Important este ca omul sa aiba o doza considerabila de imaginatie imbinata cu taranie.

situatia statea cam asa: la semafor opreste o superba masina de lux, condusa evident de o frumoasa bruneta...
toti ne-am obisnuit ca femeile la semafor isi verifica machiajul - daca il au, daca nu il creeaza -, isi piaptana parul... isi inspecteaza dantura - nu cumva sa fie vreun fir de marar prins intre dinti -.
Azi frumusica din poveste a scos un deodorant, l-a mirosit atent... Dupa ce a aprobat, cu o miscare hotarata si-a parfumat subtioara PESTE HAINE...
a frecat usor mana de corp... apoi a realizat ca sprayul pe haine nu are efect asa ca ... energic a bagat sub bluza flaconul de deodorant si si-a parfumat axila....la fel de energic a executat parfumarea si celeilalte axile.
satisfacuta de operatiune bruneta a dat aprobator din cap, a pus deodorantul la loc si a plecat de la semafor....

eu am ramas blocata timp de 1 minut... apoi mi-am zis ca le-am vazut pe toate...
desi acum la o atenta analiza cred ca as putea sa astept momentul in care o femeie / barbat se va spala in masina la semafor....

putina rabdare ...

numar zilele pana ajung sa o vad... Ea e cea mai importanta fetita din lume, cel putin pentru mine...



imi e dor de ea si de "mami" a ei...



... si de "bunica" Vali si "bunicul" Mircea...

happy times

si am fost si la hunedoara...






si la deva ... si uite ce a iesit :)









Mexi a vrut el sa ii pozam si spatele :)))



si am cunoscut si femeia care i-a pus capac lu' colegul Terteci... ADINA



si ea a reusit sa fie terorizata nu de 1 nebun ci de DOI ...

zumba in varianta RO

vad eu reclama "zumba, fitness in ritm latino" si imi zic "asta trebuie sa fie interesant"
ma decid intru pe site la zumba ma prinde ideea... caut pe net, gasesc diverse filmulete despre sportul asta nou in Romanica, vechi in alte tari promiscare....

bine! imi fac rezervare si astept fericita ziua de sambata pentru a merge sa ma simt bine si sa fac sport....

ajung la sala prima dezamagire, o hala cu putine oglinzi, fara vestiare, fara compartimentare...
multa lume invata sa danseze , grupe de incepatori si avansati se calcau pe picioare....

trec peste zic, vine ora de zumba o sa fie cool

si se face 14.30 si apare o pisi, dragalasa, mufata corespunzator ca sa se auda in hala... si dam drumul la muzica si SUCCES!
Ce credeati ca pisi va spune ce sa faceti? TZEAPA, pisi abea se aude si oricum nu face altceva decat sa numere....
eu mai grasunica stau mai in spate, cu luizica alaturi... o urmaresc pe pisi antrenoarea cum pot.... evident nu vad ce dracu face asa ca nu am ce face decat sa ma iau dupa ceilalti cursanti ....
Simt cum ma enervez... ritmurile devin din ce in ce mai fierbinti.. mai ca as dansa... ca de vazut ce face aia nu vad ....
mai incerc , topai eu acolo... EVIDENT COMPLET DESINCRONIZAT... incerc din rasputeri sa nu ma enervez ca nu pricep ce trebuie sa fac ....

m-am oprit si m-am uitat la femeile celelalte, nici alea nu stiau ce fac... unele pitzi dansau... altele topaiau, alea care au mai facut aerobic la viata lor... exersau aerobic pe ritm de salsa....si loveau ca la tae-bo pe ritm de merengue....

o salata!

am cedat nervos... mi-am luat banii inapoi... nu vreau sa platesc abonament ca sa ma enervez, pt asta ma duc la munca... sa ma enerveze cate unul....
la sala ma duc sa fac miscare si sa ma relaxez....

sa nu crezi ca nu le-am zis : de ce nu ne explicati ce trebuie sa facem?
stii ce au spus : ideea e sa nu te opresti din miscare, te prinzi tu pe la a 2 - a3a sedinta despre ce trebuie sa faci....

WHAT???!!!

adica pe nervii mei , pe banii mei SA MA PRIND CE TREBUIE SA FAC?
SORRY BUT NO

pentru suflet ....

daca tot te mai intrebi ... iti dau raspunsul prin melodia asta...

te stii tu care esti vizat de postarea asta

exista...

exista oameni care te fac sa te simti mic si neinteresant si exista oameni care te fac sa realizezi ca esti o fiinta vie, care are dreptul sa fie iubita, care merita sa fie fericita...

exista prieteni care iti stau alaturi atunci cand esti pe val si exista prieteni care stau langa tine chiar si atunci cand te-ai scufundat... si NU, dragilor, nu te apasa pe cap sa te ineci...
adevaratii prieteni iti intind mana si te ajuta sa te ridici.

exista amanti care te fac sa zambesti amar dupa ce te iubesc, si exista "necunoscuti" care iti lasa un zambet satisfacut pe buze...

exista iubiti care te fac sa te simti murdara si exista barbati care te privesc in asa fel incat vezi in ochii lor cat de frumoasa esti....

nu crezi ca e asa?