duminică, 27 decembrie 2009

increderea in tine si in oameni

exista oameni care te fac sa te simti special si exista oameni care iti scad increderea in tine. oameni care te fac sa crezi ca ceea ce esti nu inseamna nimic...
uneori e greu sa iti dai seama care sunt oamenii care iti vor face rau psihicului si care sunt cei care nu iti vor afecta starea de bine.
mie, de multe ori, imi e greu sa imi dau seama din care categorie fac parte oamenii.
cunosti oameni care par a fi veseli si plini de viata. ii apropii de tine sperand ca asa iti vei ridica moralul. gresesti. exact acesti oameni au cele mai mari sanse sa iti scada increderea in tine.
cunosti oameni care par a fi tristi si posaci. incerci sa ii eviti, iar cand nu poti incerci sa ii inveselesti. exact oamenii astia au cele mai multe sanse sa iti faca bine moralului. e un paradox...
la fel ca si cu pastilele de slabit... esti gras si vrei sa slabesti pentru ca ai impresia ca lumea o sa te placa mai mult slab. gresesti, dar nu crezi. asa ca iei pastile, slabesti si constati cu stupoare ca lumea nu te place mai mult :)
te ingrasi la loc si iti dai seama ca oamenii care nu te placeau slab nu te plac nici acum.
iar cel mai ciudat e ca desi ai slabit ti-ai pierdut increderea in tine, cand de fapt te asteptai sa castigi mai multa incredere....

concluzia ar fi una la indemana oricui: incearca sa nu mai pui baza in lume si sa nu mai iei chiar atat de in serios toot ceea ce zice. nu mai incerca sa gasesti sprijin in altii. ar trebui sa te gasesti pe tine, sa te cunosti si sa ai in propria fiinta cel mai de pret sprijin.
nu credeti?

vineri, 18 decembrie 2009

colinde colinde colinde

De undeva dinspre moldova a venit catre mine aceasta poezioara de iarna
am ras cu lacrimi

Afara-i frig si e-norat
Si-n soba arde Geoana,
De grinda-i Base spânzurat,
Iar eu îi tai c-o lama..
Pe jos stau penelistii-ntinsi,
Sunt morti de-o saptamâna.
În putrefactie au intrat,
Dar nimeni nu-i aduna.
Ascuns e Becali-n dulap,
Nu-i pasa de nimica,
Are un topor înfipt în cap
Sa-i tina cipilica.
Lungit e mosu`Iliescu-n pod
Cu un cutit în spate.
L-am urmarit de la parter
Pe viata si pe moarte.
Iar CTP, cu ochiul scos
Se zbate într-o lada,
Mai e un Fluture pe jos,
Si-n spate are o barda.
Boc e în dormitor,
Pitit într-o valiza,
Legat cu doua fire lungi
Ce duc direct în priza.
Si-n frigider e congelat,
În pungi de-un kil, Videanu,
Dar eu sunt mic si speriat,
Astept sa treaca anul...

joi, 17 decembrie 2009

despre iarna, cea pe care o urasc

prima ninsoare a transformat orasul si asa murdar intr-o adevarata groapa de mocirla...
trecand peste aversiunea mea declarata fata de iarna... ce urasc cel mai mult este mizeria , balta continua care acopera strazile si bulevardele capitalei europene Bucuresti... sa nu mai vorbim de patinuarul exceptional de pe trotuare...
romanul inca nu a invatat ca trebuie sa isi faca singur curatenie pe trotuarul din fata blocului si a casei... toti au impresia ca o sa vin Doamne Doamne si o sa faca o minune si o sa se curete gheata... minunea o sa apara la primavara stimati cetateni, pana atunci pune-ti mana pe lopeti - cum zice cantecul - si iesiti in strada la munca "patriotica" sau in folosul comunitatii, daca asa va place ...
cat despre stimatii domni care se ocupa cu salubrizarea capitalei ce sa mai zic...le-as cere din suflet sa fie amabili sa desfunde canalizarile orasului, ca sa se poata scurge zoaiele de pe sosea...ii rog pe domnii cu utilajele de deszapezire sa zgarie masinile abandonate pe banda 1 de circulatie... poate se invata minte si taranul de bucuresti sa nu mai abandoneze masina in strada imediat ce apare primul fulg de nea... sau domniile lor sunt soferi numai cand ploua si sunt balti adanci prin care trec cu viteze cat mai mari pentru a fi siguri ca vor stropi cu jeg cel putin 5 oameni dintre cei nefericiti pietoni? pana sa fie ei soferi erau tot pietoni, patinau si ei pe trotuarele inghetate incercand sa nu faca cunostinta cu gheata... evitau si ei sa fie stropiti de stimatii soferi, care se amuzau cand ii vedeau plini de zoaie...

cum era vorba aia ??? ce tie nu iti place, altuia nu face... au uitat soferii de asta...am uitat si noi ceilalti cum era sa iesim si sa ne facem curat in gradini, pe trotuare... am uitat cum aratau cazematele de zapada alba din parcarea blocurilor, acolo unde se dadeau adevarate lupte de gherila cu bulgarii inghetati...
am uitat cum era sa inotam prin nametii din curtea scolii chiar si la o saptamana dupa ce ninsese... fara sa ajungi acasa jegos...
acum treci strada si ajungi plin de mal pana la gat....

te urasc "MINUNAT ORAS NINS"!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

DILEME

sunt unele zile in care pur si simplu te simti pierdut in propria ta viata...
esti in casa ta si nu stii de ce nu iti gasesti locul...
esti intre prietenii si simti ca nu ii cunosti, ca nu ai nimic de a face cu ei....
te uiti la barbatul de langa tine si te intrebi " tu de unde ai aparut dragutza?"

de cateva zile am senzatia bine definita ca nu am ce cauta in propria lume... simt ca el nu mai intelege nimic din ce ii spun. vorbesc si am impresia ca nu spun ceea ce vrea lumea sa auda...

ce sa fac? ce fac mereu... ma intreb ce dracu' caut aici . ma asez, fumez o tigara si ma trec peste ....

luni, 9 noiembrie 2009

febra...

cand te uiti in jurul tau ce vezi?
oameni muncind ar spune unii... familia mea ar raspunde altii... persoana iubita mi-ar afirma cei indragostiti ...
eu vad in jurul meu multa lume... ma intreb de mii de ori ce cauta oamenii astia aici? de ce sunt langa mine? fiecare are cate o explicatie in care nu mai cred...
simt valurile de caldura cum imi ard corpul, febra ma macina, durerea de cap nu imi da pace... singura alinare este vantul care imi zburleste parul cu furie...
imi doresc sa fie cineva sa ma tina in brate si sa imi mangaie parul FARA SA SPUNA UN CUVANT... nu se poate... sor'mea a iesit in oras, mama si tata sunt plecati, prietena mea e deprimata dupa o despartire, cealalta traieste o frumoasa poveste de dragoste unde nu are sens sa imi fac simtita prezenta...
deci uite cum incerc sa depasesc depresia creeata de febra de una singura ...
god damn! nu imi iese... si ma gandesc din nou de ce dracu am atata lume in jur exact atunci cand nu am nevoie de ei .... de ce?
din nou imi apare in minte intrebarea ce m-a bantuit o viata "de cred cu disperare in sintagma te iubesc " desi sunt sigura ca nu este adevarata, sunt sigura ca este doar un mod de a masca singuratatea unora, lipsa de afectiune a altora si mai ales modul de a justifica intr-o forma civilizata pasiunea trupeasca...

iau pastile si incerc sa dorm ... imi fac mai mult rau despicand firul in patru... accept singuratatea si ma alin cu compania febrei....

vineri, 30 octombrie 2009

coloana vertebrala optionala ...

in romania asta mica si macinata de grija pt iarba mai verde si capra mai grasa din curtea vecinului nu e de mirare ca insasi coloana vertebrala a devenit optionala...
romanul, in special cel care crede ca daca a citit 10 carti recent aparute pe taraba, traieste cu impresia ca e detinatorul adevarului absolut si al dreptatii ... ce uita acest DREPT? uita ca o data ce ti-ai afirmat pozitia trebuie sa ti-o sustii sau public sa te dezici de ea...
romanul nu poate insa acest lucru, e prea greu sa isi asume o declaratie, pozitie, amicitie....
nu pot spune ca ma doare comportamentul de nevertebrata al semenilor mei, dar ma deranjeaza...
dragi amici va rog frumos descoperiti coloana vertebrala ! regasiti acel ceva care va diferentiaza de animale, evident daca puteti.

miercuri, 14 octombrie 2009

DACA, o leapsa de pe FB

Daca eram o luna, as fi fost... august
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... sambata (prima zi cand ma simt bine )
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... noaptea (cand stelele stralucesc pe cer si vantul misca inc...et frunzele copacilor)
Daca eram un animal marin, as fi fost... steaua de mare (pt ca este firava dar iti da senzatia ca e periculoasa)
Daca eram o directie, as fi fost … inainte si inapoi
Daca eram o virtute, as fi fost... adevar (nu ma descurc sa mint...poate in alta viata)
Daca eram o personalitate istorica … eram Isabel la Catolica
Daca eram o planeta, as fi fost... o super nova (traieste intens ultimele clipe si dispare intr-o explozie de materie)
Daca eram un lichid, as fi fost... Jack Danniel's
Daca eram o pasare, as fi fost... un phoenix (moare si renaste din propria cenusa , cama asa cum fac eu :D )
Daca eram o planta, as fi fost ... cel mai negru trandafir
Daca eram o piatra, as fi fost... ametist
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... ploaia de vara (scurta si calda)
Daca eram un instrument muzical, as fi fost... unul stricat sigur
Daca eram o emotie, as fi fost... durerea
Daca eram un sunet, as fi fost... zgomotul lacrimilor
Daca eram un element, as fi fost... argintul
Daca eram un cantec, as fi fost... cantecul furtunii
Daca eram un film, as fi fost... LABERINTO DE PASIONES
Daca eram o carte, as fi fost... CIEN ANOS DE SOLEDAD
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... apa pentru un beduin din Sahara
Daca eram un oras, as fi fost... Sevilla in august
Daca eram un gust, as fi fost.... AMAR, ca ciocolata 95% cacao
Daca eram o aroma, as fi fost... OPIUM
Daca eram o culoare, as fi fost... albastrul marii caraibelor
Daca eram un material, as fi fost... satin, racoros si confortabil
Daca eram un cuvant, as fi fost... razboi
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... ochii



Daca eram o expresie a fetei, as fi fost... furia
Daca eram o materie de scoala, as fi fost... limba straina
Daca eram un pers de desene animate, as fi fost... orice personaj negativ
Daca eram o forma, as fi fost... semiluna sau steaua
Daca eram un numar as fi fost...10

Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... un 4X4 ranforsat
Daca eram o haina, as fi fost... o esarfa de matase naturala batuta de vant

joi, 1 octombrie 2009

placut impresionata

am fost la un concert al lui Horia Brenciu. Este primul concert al tipului la care ma duc si va spun sincer ca am mers mai mult din pura curtiozitate. Nu sunt un fan, l-am vazut acum multi ani la tv, l-am mai intalnit pe culoarele unor televiziuni - la maniera ca oricum eu nu ma bag in seama cu vedetele dar pe holurile trusturilor media ne-am mai intersectat... -
dar sa revenim . ideea e ca am auzit intr-o noapte o melodie , asta



si mi-au dat lacrimile... si spre marea mea nenorocire am mai auzit si aceasta melodie



care a reusit sa ma faca sa plang groaznic, ei da mai plange omul aia e...
cand am aflat de concertul de la music club am zis TREBUIE SA MERG. initial a fost o idee, apoi o promisiune facuta mie...
am ajuns acolo si credeti-ma am stat in picioare 2 ore jumatate - cine ma cunoaste stie ca nu merg in locuri unde nu am loc rezervat sau cel putin siguranta ca am unde sta jos. si cand spun sta jos nu ma refer la scarile pe care m-am odihnit in music club cand picioarele ma atentionau ca nu e frumos sa le chinui...
Am sa va spun ca omul asta , horia, este un show intreg... rade cu publicul, vorbeste cu ei si nu cum fac stimatele vedete muzicale de pe piata autohtona... vorbeste cu publicul ca si cum sunt prieteni vechi care s-au regasit la un pahar de voie buna... danseaza fara oprire, este un uragan de energie... te antreneaza in jocul lui oricat de taciturn ai fi. apropos am facut febra musculara la obraji de cat am zambit, de cat am ras in seara asta.
omul asta are o voce geniala, cel putin mie mi-a placut aproape ma simt incapabila sa gasesc forma corecta de a va povesti cum a fost fara sa par un FAN obsedat.

imaginativa o suta si ceva de insi in club, majoritatea asezati cuminti la mese, acompaniati de pahare si tigari... oameni frematand asteptand sa apara si sa cante... si a venit clipa, formatia o parte urcata pe scena, o parte pe scari au deschis seara... apoi scarile au ramas goale... asteptand, sala isi tine respiratia -ei stiau, urma sa se auda o voce - si dintr-o liniste s-a auzit vocea, atat doar ca nu il vedeai... a coborat cantand scarile, a dansat pentru cei veniti la music club...
au fost 2 ore jumatate de dans, muzica, glumite si energie... da! omul asta iti transmite o stare de bine.
cine nu a mers la concertele lui si ale formatiei ar face bine sa mearga macar o data.

si ca sa va faceti o idee priviti mai jos :)



Thanks horia pentru starea buna pe care mi-ai indus-o :)

sâmbătă, 19 septembrie 2009

ziua 5, cu catamaranul prin caraibe

Ziua 5 in punta cana a fost o zi de sambata, dedicata exclusiv marii caraibelor, vitaminei R , plajelor cu nisip alb si rasului din toata inima...
sa fiu sincera era cat pe ce sa ratez minunata calatorie si asta pentru ca m-am dus la Imagine cu madrilenii, unde evident ne-am petrecut pana nu am mai stiut de noi...
ii multumesc romanului care m-a sunat disperat pe mobil - nestiind ca eu sunt pe partea cealalta a lumii - chiar mi-a facut un bine ... m-a trezit cu 20 de minute inainte sa plece autocarul :)))
nu va imaginati ce viteza poate avea o femeie trezita din somn si cuprinsa de panica ratarii celei mai asteptate excursii... nici la ora asta nu sunt sigura ca am luat tot ce trebuia sa iau, ca m-am imbracat frumos, ca m-am pieptanat - de parca ar mai conta dupa ce iti pui bandana de pirat - . sincera sa fiu nu sunt sigura ca mi-am luat medicamentele... oricum cert este ca am ajuns la autocar, spre marele amuzament al ghidului Jose Manuel si al cameramanului de serviciu Rafael...
in cazul in care nu stiati ... ora de plecare in excursie era 7.25 AM... si se vedea ca toata lumea murea de somn... mi-am gasit un loc in masina, m-am cuibarit sub prosopul de baie si am atipit... LOGIC, picam de somn. dominicanii insa erau oribil de treji... i-am urat initial doar pt coerenta exprimarii, apoi am inceput sa ii urasc pt orice. Jose manuel a simtit nevoia sa ne puna sa ne prezentam... dar nu oricum ci printr-un cantec specific tarii de origine, sau in cazul spaniolilor zonei de origine... eu speram ca voi scapa, in ideea in care jose a inceput jocul asa: vad aici argentinieni, sa ne cante ceva... vad aici spanioli ...de unde sunteti? hai sa ne cante ceva. era logic sa nu stie ca sunt romanca si sa ma sara cu succes, nu? ei bine nu! simpaticii mei amici madrileni ... dupa ce au cantat diverse melodiute, erau in forma de lalait... au simtit nevoia sa-i spuna ghidului " avem si o romanca..." ceea ce evident a suscitat interesul tuturor celor prezenti... si mai trist i-a dat ideea lui jose manuel de a ma pune sa miorlai ceva... jur ca in 2 secunde m-am gandit ce as putea sa macelaresc din repertoriul romanesc... nu m-a ajutat neuronul... imi aduceam aminte orice alta melodie din lume... in orice limba decat dulcele grai romanesc....
a insistat bietul ghid dar am fost de neinduplecat... " nu cant acum nici daca ma bati" vreau sa dorm si cant mai tarziu :))) S-au multumit cu promisiunea...

am dormit pana in portul Bayahibe, vreo ora jumatate...apoi ne-am luat jucariile si am pornit catre salupele care urmau sa ne livreze pe catamaran...
a fost un ras si o hihaiala continua pe salupe... toti dormisera pe drum si culmea putini se trezisera morocanosi... asa ca buna dispozitie era la ea acasa...



marea caraibelor la ora 9 dimineata e superba, albastru azuriu imbinat cu ultramarin...stralucirea razelor ...caldura ce te topea de-a dreptul... vantul care iti batea prin par... toate astea iti prevestesc o zi plina de buna dispozitie...
inutil sa va spun ca toata lumea atarna pe marginea salupelor cu manutele in apa...

catamaranul te asteapta undeva in larg... cu muzica pornita si cu echipajul pregatit sa iti faca excursia de neuitat ...



va spun de acum sa nu ma injurati, cum excursia era filmata si contra sumei de 40 de dolari iti puteai lua dvdul cu tot ce ai facut ...am preferat sa nu imi folosesc mult camera... asa ca sunt putine pozele...

nu stiu sa mint cat tine calatoria cu catamaranul pana la insula saona... privitul ceasului e ultimul lucru la care te gandesti...daca nu te fura peisajul



te antreneaza echipajul in concursul de dans...merengue, bachata...
si daca ai scapat de dansat atunci sigur zaci intins la soare pe plasa dintre puntile catamaranului... acolo unde picaturile de apa aruncate de ambarcatiune iti racoresc pielea parjolita de soarele necrutator al caraibelor...

ei da, am ajuns si la saona... o insula rezervatie naturala, nisipuri albe, padure de palmieri si cocosi...



daca vrei poti sa explorezi insula, sincer nu am vazut pe nimeni sa vrea sa se desparta de nisipul alb scaldat in valurile azurii...



stai la soare, te balacesti in mare, bei lapte de cocos direct din nuca pe care ti-o alegi - evideent 2 dolari te costa nuca -, servesti pranzul pe plaja - fructe tropicale, peste, salata, nuca de cocos :))) -, iti faci siesta cu un pahar de rom in mana si o nuca de cocos plina cu gheata in alta mana :)



in final te ridici cu greu de pe nisip te urci in salupa de viteza si pornesti catre un loc ireal ... piscina naturala in mijlocul marii... piscina asta are cam 1,65m adancime, o apa incredibil de albastra si mai mult nenumarate stele de mare ESTE O REZERVATIE DE STELE DE MARE.



ai voie sa le iei in maini, sa te joci cu ele. NU AI VOIE SA LE SCOTI DIN APA! NU AI VOIE SA LE FURI!
dupa sedinta foto cu stele de mare si dupa " brindisul dominican" pornesti la bordul salupelor catre o alta plaja minunata Playa Palmilla. aici bei putin, te mai relaxezi la soare...





si ghici ce? e termina ziua, te imbarci in salupe si pleci cu o viteza ametitoare catre portul Bayahibe si de aici catre hotel...



va spun ca pe insula am ras cu lacrimi, am dansat si am gasit corali :)
mi-am facut amici si am descoperit ca dominicanii rad foarte mult de spanioli :) mda aici aveam ceva in comun cu dominicanii ... hehehe

joi, 10 septembrie 2009

ziua 4, santo domingo, republica dominicana

sorry de absenta prelungita... mi-a fugit inspiratia prin alte parti.

so ziua 4 este una nu foarte reusita pt mine. de ce? simplu pt ca dupa o noapte de betie glorioasa m-am trezit la ora 7 dimineata pt a pleca in ceea ce speram eu sa fie o minunata excursie in capitala republicii.
m-am inarmat cu rabdare, crema de plaja si haine subtiri si am pornit intr-un infernal periplu de 3 ore si jumatate (dus).
zic asa: am vazut prea multe locuri din mersul masinii, nu opreau asa ca automatismul mental de a sterge informatia a functiunat genial. 90% din ce am vazut pe drum nu stiu ce era, iar acel putin 10 % il cunosc numai pt ca l-am vazut si in safari.
sa va faceti o idee voi pune o colectie de poze de pe drum ...







asta a fost in mare cam ce am vazut, la un moment dat am decis ca imi pierd timpul - banii erau deja dati - si am adormit. ghidul total lipsit de amuzament si de fler nu a reusit sa imi insufle nici un gram de curiozitate pentru locurile pe care incerca sa ni le arate din fuga autocarului. am retinut ca dominicanii au o pasiune pt baseball si ca unii din cei mai renumiti jucatori din liga profesionista americana de baseball sunt dominicani. undeva in ungherele mintii mele a ramas si informatia conform careia baseballul este sport national.
in clipa in care ne-am apropiat de santo domingo am sperat ca excursia va fi mai atractiva. istoria e captivanta. povestea primului oras infiintat in numele Isabelei de Castilla, regina Catolica, ce a fost distrus si reconstruit de cealalta parte a raului. singurul vestigiu din vechiul oras fiind o biserica... povestea casei lui Diego Columb, fratele exploratorului si descoperitorul insulei la Espanola - pt cine nu stie Rep Dominicana si Haiti impart o insula numita la Espanola -, povestile despre luptele continue dintre spania si franta pt suprematia asupra insulei te fac sa speri ca vei avea ce imortaliza pt totdeauna atat pe cardul de memorie al camerei cat si in mintea proprie.

ei bine eu am ramas cu o imagine simpla: mizerie, multa mizerie si delasare.
judeca fiecare daca sunt exagerata - stiu ca sunt :P -









in constrast cu mizeria cartierelor vine opulenta caselor politicienilor. casa presedintelui este superba, o vezi din mers.







dominicanii din capitala se mandresc teribil cu un hotel de 5 stele posesor de cazino si alte facilitati de parca ar fi intruchiparea sfintei treimi .... asta desi punta cana e plina de complexe turistice care iti iau respiratia cu adevarat. farul lui columb este o magnifica constructie ce tradeaza megalomania constructorului. Odata acolo era farul lui Cristofor Columb, in timp unul din "simpaticii" dictatori ai republicii a ridicat o constructie impunatoare, plina de ochi de becuri. evident ca farul nu este folosit pt a ghida navele, consumul de energie este mult prea mare pt republica. Asa ca sunt 3 zile in an cand lumina farului deseneaza o imensa cruce pe cer.





asta e ce mi-a ramas mie din santo domingo. la dezamagiri adaug si pranzul la hard rock cafe, vanzatorii ambulanti care te urmaresc peste tot numai sa cedezi tentatiei de a intreba cat vor pe obiectul oferit, bazarul in care dai mii de ture pana cedezi nervos si cumperi ceva la un pret de care oricum nu esti sigur ca e cel mai bun pe care puteai sa il oferi.
mi-am mai alinat supararea privind marea caraibelor ...totusi abea am asteptat sa ajung acasa(hotel)



sâmbătă, 5 septembrie 2009

ziua 3, safari, punta cana

boon... dupa o noapte agitata- plina de VITAMINA ERE (vitamina R), muzica si glumite mai mult sau mai putin de prost gust... - ajungi sa vezi patul din camera de hotel...
e doar 4 si jumatate dimineata si in mai putin de 3 ore pleci in excursie... ce faci?
pai faci ce stii te imbraci pt excursie, te intinzi in pat, pui ceasul sa sune si te rogi sa il auzi - nu de alta dar ai platit 99 de dolari pt excursia asta...
ei bine da, am auzit ceasul si nu am ratat safariul...

toata calatoria a fost intr-o camioneta deschisa... foarte misto... aveam aer CONDICIOPLADO - adica aer contio-suflat - jejeje e o gluma evident locala....
prima oprire LA OTRA BANDA, orasel pitoresc in drum spre Higuey... aici am vazut scoala de stat. O puscarie jur. la ora 8 se incuie si de acolo nu mai iesi decat cand se termina programul.. adica seara... daca intarzii ghici ce? nu te mai primesc in scoala si te trimit acasa... o caterinca. oricum copilasii niste scumpi. au vazut ca se opreste camionul cu turisti si au inceput sa ne faca cu mana asta desi aveau ore.



aici nu puteai sa te dai jos din camion, asa ca am mers mai departe... Next stop: ferma.





bine nu va imaginati ca am venit pana aici ca sa vedem un taur si mai stiu eu ce animale ... nu ! aici am calarit ... cu mana pe inima va spun ca am intepenit de groaza.. de ce? pai nu stiu sa fie pt ca de mica mi-a fost teama de cai?
oricum dupa ce am reusit sa convingem caii sa mearga in alta parte decat la iarba am petrecut o jumatate de ora plina de emotii...
hehehe... ideea e ca al meu armasar imi semana perfect. nu ar fi facut nenorocitul nimic din ce voiam eu. daca eu voiam sa mearga mai repede el de-al naibii mergea incet. daca eu trageam de haturi sa se opreasca animalul capos ignora complet vointa mea - evident - nu inainte de a se scutura cat sa imi dea de inteles ca ma arunca din sa daca il mai sacai...
dupa ce am dat turul fermei pot sa spun atat: E GENIAL SA CALARESTI.



dupa ora de echitatie... am luat drumul viciilor. ei bine da! am mers la plantatia de tutun, unde era si o fabrica - micuta - de trabucuri si tigarete de foi...
dominicanii binevoitori din fire ne-au aratat cum se face un trabuc, ne-au dat sa mirosim tutunul parfumat care se foloseste pt tigaretele de cherry...si in final ca sa ne convinga sa cumparam ne-au dat sa fumam trabuc dominican.





si cum dominicanii au un simt al umorului foarte bine dezvoltat au inventat trabucul gigant MONICA LEWINSKY



dupa excursia la tutun - unde trebuie sa recunosc, am dat 50 de dolari pe o cutie de trabucuri - am plecat catre plantatiile de trestie de zahar.



Sa stiti ca am avut un ghid absolut genial... ne povestea de toate, de aceea am preferat sa il filmez aproape nonstop, plus tipul avea o mana senzationala, a desenat harta republicii dominicane absolut perfect, mi-a spus mai tarziu ca el este si pictor.
Pe plantatie am servit Vitamina ERE in cadrul unui brindis dominicano - asta e un fel de hai noroc cu toata lumea - am mancat trestie de zahar.





e buna trestia dupa ce depasesti durerea cauzata de zaharul pur care iti invadeaza gura... cum oricde turist vrea sa isi faca poze cu macheta si cu trestia eu nu puteam sa lipsesc ... :)



de pe plantatia de zahar am plecat catre zona muntoasa. aici am vazut LA CASA DE MARIA - am filmat asta sorry -. asta e o casa tipica dominicana. ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbim aici, imaginati-va o baraca de lemn fara geamuri, adica fara sticla la geamuri, fara usi si acoperita cu tabla. nu va puteti imagina cat de cald poate fi acolo...si inca ceva in aceste case evident nu exista curent electric, oamenii aia au baterii de masini care sunt menite sa alimenteze noaptea un bec de veghe si ziua un radio... fierul de calcat este bine inteles unul di cele ce se tin pe soba ... iar aragazul este evident pe baza de butelie.
casa de maria este foarte aproape de plantatiile de cafea, cacao si banane...
dupa ce am vazut plantatiile, am fost invatati cum se prelucreaza cafeaua si cacaua. Si cum nu poti sa mirosi atata cafea fara sa o gusti, gazdele ne-au invitat la o cafeluta...sau cacao calda - in functie de preferinte. Si inca ceva, aici oamenii astia faceau si ciocolata - foarte mara, pura din cacao pisata si tocata... -. puteai sa gusti dar nu ai fi avut decat frisoane, ciocolata asta nu are nici un miligram de zahar in ea...





dupa atata mers prin plantatii era timpul sa mai ne hidratam o leaca cu vitamina ere si sa mancam una alta - in caz ca am uitat sa spun, asta e o excursie ce dureaza toata ziua -. am mancat undeva sus in munti, jur ca am avut senzatia ca acel camion nu o sa urce niciodata prin namoalele alea si totusi a urcat, peisajul este absolut fascinant - evident ca mie mi s-a terminat bateria drept pt care am ramas cu imaginile numai in cap -. daca urcusul mi s-a parut greu ei bine dragilor va anunt ca si coborarea din munti e o treaba... o data pt ca drumul este foarte abrupt, rupt si plin de balti...genial a fost ca desi juram ca nu o sa mai ajungem vii la sosea - chestia aia cu 2 benzi, una pt fiecare sens - soferul nostru era extrem de bine dispus chiar si atunci cand camionul tinea mortis sa o ia spre cate o rapa ce se ivea in laterala drumului...
finalul zilei l-am petrecut pe plaja Bayahibe din La Romana. frumoasa plaja alba la malul marii caraibelor
:)
are sens sa mai spun ca am fost extrem de incantata de aceasta calatorie? merita toti banii, evident ghidul a fost absolut genial si a facut ca orele sa treaca fara ca vreunul din cei prezenti, nici chiar copii, sa isi dea seama cum au zburat...
CEA MAI TARE EXCURSIE DIN VIATA MEA!

luni, 31 august 2009

ziua 2 carabela bavaro, punta cana, rep dominicana



hello! am revenit...ziua doi mi-am petrecut-o in compania fratior madrileni...avileni si cum vror ei sa isi spuna...



bun deci sa incepem cu ce inceputul :))
se trezeste vietatea blonda la orele 4 dimineata ora republicii dominicane... constata ca o data ii e frig in camera desi aerul este oprit de ceva timp si ca 2 ii e cald .... cum nu stie ce sa faca la orele magice... vietatea se imbraca... isi alatura 2 cozi de urs panda in varf de cap , plus un ipod adanc infipt in urechi si o porneste la explorat hotelul.. departe de priviri inchizitoare ale dominicanilor - sau cel putin asa credea vietatea... -



pornim voios catre zgomotul marii... ajungem la nisipul alb, fin...SUPERB...



FAC DOI PASI si ghici ce... hop in fata se posteaza simpaticul om de la securitate... ok... conversatie senila despre ce misto e aici.... despre cat de sigura e plaja... de cat de pazita... etc etc... am dat o mie de tura prin apa aia calduta a marii caraibelor... am topait de o mie de ori prin nisipul de pe plaja... mi-am scris cu degetul numele in plaja... hihi nu ma puteam abtine...
in fine m-am gandit ca poate prodfuc o cafea si niste tigara plus taste de computer plus net... GRESIT!
vrei net , marci banul 9 dolari. si oricum nu ai voie sa fumezi in sala de net... puf...
deci stai o ora pe net ... inutil sa spun ca in romanica era ora 1 dupa amiaza...vorbesc cu toata lumea care era pe acolo... scriu ... bla bla...
ma plictisesc si imi aduc aminte ca trebe sa ma vad cu omul desemnat de companie sa se ocupe de mine...
buun... ma duc in LOBBY vine fata ... radem zambim... ne cunoastem... Juram ca e un baiat MARIAN, tzeapa e fata se cheama MARIA ANGEL...
fata zice vezi k trebe saai vine neste tipi 4 la numar ... eu zic aha ok.. asteptam... si stam nene , aia nici gand sa apara... se oftica tipa, merge suna in camere promit spaniolii ca apar in 5 minute...
evident eu si fata povestisem diverse... apar astia, incep si ei sa ceara info... le povesteste gagica inca o data ce si cum...
eu din start mi-am dat seama ca aia nu o sa faca altceva decat sa doarma ... deci mi-am luat excursii...
safari , santo domingo, insula saona si manati parc (unde inca nu am ajuns)
si evident discoteca din stanca :)
spaniolii vietii gata ei la nani ... la papa la mama lor.. fiecare cu ce a fi... am mers si eu sa halesc ceva light... si apoi zic ... hai sa ne prajim o leaca la soarele ala de caraibe :)
zis si facut ...
odata ajus pe plaja animalutul blond a gasit spaniolii... si dai vitamina R si palavre uite asa pana ne-a luat foamea...tin sa precizez ca era ziua mea de numa si ca alexa mi-a zis la multi ani ceea ce m-a facut sa le spun si spaniolilor... de aici a iesit mega show cu vitamina R ...
am papat toti 5... dupa care ne-am mutat in piscina unde sa ii multumim cerului ca s-a inventat barul de piscina...



ne-am intretinut cu tigari vitamina R si cafting cu apa....hehe ... am jucat volei si nu mi-am rupt nimic LALALALA
am jucat leapsa prin piscina... rezistenta la scufundat fortat sub apa - chiar ma asteptam sa ma innec hehe ...
LA FINAL DE ZI IN CARE NU AM FACUT NIMIC SPECIAL... M-AM DUS LA DISCOTECA...
unde va spun atat: SUPER TARE DISTRACTIA
pt disoteca asta din stanca o sa fac o postare speciala... a fost absolut senzational... trecand peste faptul ca locul in sine este inedit...

miercuri, 26 august 2009

ziua 1 carabela bavaro, rep dominicana

hello !
e ora 5 si 8 minute dimineata in punta cana. am zburat fara probleme , a fost fun... imens avionul transoceanic, 7 ore jumate pe ceas drumul ... horror, ingust si multa lume, multi plozi..
am ajuns la hotel dupa ce am avut atacul de panica MI-AU PIERDUT BAGAJUL . am filmat putin pe drum. e dezolant , saracie multa... drumuri ca pe vremuri in romanica. drum principal cu 2 benzi hahaha
camera de hotel mare ca dracii... curat, oricum cine si-a imaginat 4 stele occidentale si-a luat usor teapa... oricum sunt indulgenta pt ca imi place zona si oamenii sunt super draguti
torusi e cald de mori... afara, iar in camera ai aer conditionat de iti ingheata sufletul... evident poti sa il setezi daca te pricepi cu gradele farenheid LOGIC EU NU MA PRICEP
resortul din ce am vazut eu e misto... e super curat. plin de turisti din europa veniti sa se rotiseze sub soarele tropical...
romul l-am verificat = dementa curata
mancarea super buna... SI DA!!! Sorina avea dreptate, fructele au un gust fantastic... papaya m-a terminat,in sensul bun.
o explozie de gusturi si mirosuri mi-au invadat creierul cand am intrat in restaurantul principal... LOGIC, Blonda autentica, s-a invartit o mie de ani pana a decis sa pape ceva MADE IN REP. DOMINICANA

am fost si la teatrul din resort, am ras cu lacrimi... oamenii astia se fac de ras pt o sticluta mica de rom... hehehe
am testat si discoteca locala... a fost ok... muzica pe sufletul meu... DA LUIZA, DA CALIU V-AR FI PLACUT MULT

femeile de aici, nu am vazut una sa fie alba inca, sunt foarte frumusele. mignone, mulatre sau negre... cu fund mare si picioare misto... rad si glumesc non stop cu lumea...
barbatii , jur ca nu am vazut unul alb si sa fie localnic... sunt micuti de statura.. foarte serviabili, si comunicativi.. EVIDENT m-am imprietenit cu un baiat BENJAMIN... a fost util... mia facut turul resortului ... ceea ce a fost zic eu OK.
cand o sa rasara soarele si la mine o sa vad la ce activitati ma bag...

va las.
ne vedem maine
puuup

PS: sister tie ti-ar fi placut mancare, te-ar fi ucis atata muzica latino, si aici la putere este ROMUL... asa ca no votca :))))

vineri, 21 august 2009

vacanta

bun... asa cum am tot anuntam pe mess am ajuns la ultimele zile de romanica ...
luni imi iau zborul catre paradisul sufletului meu.... sa ma pierd pe plajele albe scaldate in valurile azurii ale marii caraibelor



da! ma duc in republica dominicana, ma duc sa beau rom adevarat, sa dansez merengue, sa cant, sa fac plaja ... sa vad patrimoniul UNESCO cu ochii mei... si cand ma plictisesc de stat la soare cu romul in mana o sa ma plimb





evident, cei care ma cunosc stiu ca sunt ingrozita de ideea de a zbura... voi supravietui cred, sper...

sa ne auzim cu bine

sâmbătă, 15 august 2009

AMR 7 zile de muncă

ei da ... mai am doar 7 zile de muncă asiduă pe plantaţia din băneasa.
ma bucur atât de mult că vine concediul ... nu vă puteţi imagina...
îi mulţumesc sorinei că a vorbit despre vacanţa ei, aşa am ajuns şi eu să cumpăr 7 zile în paradis...


luni, 13 iulie 2009

de suflet

mie imi place mult


mecano - ana y miguel
Asculta mai multe audio Diverse

viseaza cu mine ! daca ai curaj
:)

de suflet

mie imi place mult


mecano - ana y miguel
Asculta mai multe audio Diverse

viseaza cu mine ! daca ai curaj
:)

luni, 6 iulie 2009

DILEMA

X: buna ziua
X: ce dilema ai mai mico?
JE: dileme proprii
JE: care dau depresii
X: ce s-a intamplat?
JE: 1. nu inteleg cum poate cineva - barbat - sa uite ca si-a facut planuri cu o femeie
2. nu inteleg cum acel barbat mai are si tupeu sa reclame cand femeia isi face alt plan omisa fiind ea din planul initial PRIN UITARE
X nu am cuvinte...
JE: 3. NU INTELEG cum un barbat stiind ca femeia are anumite nevoi emotionale se gandeste ca femeia in necesitate va fi dispusa 'sa il ajute in relatia cu o alta femeii(faze de gen : da si mie nr ei ca ma mananca in cur )
X: foarte tare...
JE: 4 nu inteleg de ce un barbat sta in genunchi in fata unei femei .. si ii spune ca il face fericit ca dupa o secunda sa se faca ruda cu frigiderul si sa o ignore

X: oribil.... pai il face fericit...dar el vrea sa se considere un om liber...
si ii este frica de complicatii... mai ales daca barbatul in spetza... are ceva stabil (chiar daca spune ca nu ii convine si ca e nefericit cu ce are el stabil...are). pentru ca el are ceva stabil... si desi femeia in speta il face fericit...nu isi bate capul... e un nonsens... dar exista... el tine foarte mult la femeia in spetza...dar mai mult tine la el... si la iluzia lui de libertate si lipsa de complicatii... eu cam asa vad...
makes sense?
JE: makes

vineri, 26 iunie 2009

simt si aud cum ma cheama...

ma chema... a ajuns sa ma strige.. par surda
ma prefac , nu vreau sa creada ca am uitat cat de bine ne-a fost ...
jur ca ma intorc, mai ai putina rabdare





PS: melodiile sunt un fel de indicii ... v-ati prins cine ma cheama ???
:)

joi, 25 iunie 2009

pt cineva ...

pt cineva drag mie ... se recunoaste singur



Niña sin tí ya no valgo pa na,no tengo ganas de na
de na que hablar tengo ya.
Los caprichos del amor que lo tuerce todo toito to
eso es amo ayá te voy a conta.
No suelo llorar me suelo aguantá
pero esta vez es diferente quería apostar
sin más que hablar darte mi corazón toito to
eso es amo ayá.
Y si te miro porque muero por hacerlo
y cuando lo hago muero por haberlo hecho
no encuentro palabras que describan agonía
de este tonto,pobre hombre,enamorao.
Y si te miro porque muero por hacerlo
y cuando lo hago muero por haberlo hecho
no encuentro palabras que describan agonía
de este tonto,pobre hombre,enamorao.
Cómo duele parecer que voy a morir
cómo duele niña porque tú no estás aquí
ay que ver cómo tengo yo que estar así
sin pies sin manos
hoy pierdo la razón niña sin tí.
Cómo duele parecer que voy a morir
cómo duele niña porque tú no estás aquí
ay que ver cómo tengo yo que estar así
sin pies sin manos
hoy pierdo la razón niña sin tí.
Y ahora te diré las cosas claras y a la cara
no me importa perder el poco orgullo
que le quea a un hombre fiel
y a sus principios de entregarse en cuerpo y alma
cuando se enamora de una mujer.
Ya me da igual,debéis saber que por mucho
nombre y visco yo confirmo que
un par de lágrimas derraman pasean por mi cara
estoy hundio,perdío de mí mismo.
Y si te miro porque muero por hacerlo
y cuando lo hago muero por haberlo hecho
no encuentro palabras que describan agonía
de este tonto,pobre hombre,enamorao.
Y si te miro porque muero por hacerlo
y cuando lo hago muero por haberlo hecho
no encuentro palabras que describan agonía
de este tonto,pobre hombre,enamorao,enaamoraaooooo.
Cómo duele parecer que voy a morir
cómo duele niña porque tú no estás aquí
ay que ver cómo tengo yo que estar así
sin pies sin manos
hoy pierdo la razón niña sin tí.
Cómo duele parecer que voy a morir
cómo duele niña porque tú no estás aquí
ay que ver cómo tengo yo que estar así
sin pies sin manos
ya no tengo corazón niña sin tí.
La locura de sentirme feliz y triste a la vez
pensando en la misma persona
recuerdo momentos caricias entre nosotros,
el nudo en la garganta vuelve a aparecer.
Creo que hasta nuestras lágrimas
que recorren las mejillas de cara y caen,
se quieren.
Felicidad,tristeza en nuestra historia.
Tú y yo,y por eso también la quiero.
En fin,a día de hoy
te miro porque muero por hacerlo
y cuando lo hago...suspiro.

sâmbătă, 13 iunie 2009

despre cei ce nu inteleg ...

cum se numeste omul (majoritatea de sex masculin) care nu intelege un NU politicos?

eu spun ca se numeste idiot, lipsit de coloana, fara demnitate... si daca ma mai gandesc putin la personajele astea mai descopar EPITETE de gen aplicabile ...

imagina-ti-va urmatoarea situatie: cadru festiv, lume drumos aranjata, parfumuri, flori, bijuterii, rochite si costume frumos aranjate pe diverse vietati... majoritatea insotita fie de jumatatea inimii fie de cel mai bun prieten si UNA BUCATA BLONDA NEINSOTITA.
nimic dubios nu ???? :D
in fine blondei , despre care facem vorbire , nu ii displacea situatia... fericita la masa cu buni prieteni se gaseste la un moment dat pusa in fata unui fapt relativ neplacut ...
din marea de oameni cuplati sau insotiti se gaseste o fiinta, care in opinia noastra traieste in casa fara oglinzi sau pooate ca are o mult prea buna parere despre sine (aici am putea face o concesie... nici sus amintita blonda nu e prea modesta), sa tulbure starea de bine ... initial conversatie plata si lipsita de sens...
crezand ca o atitudine RECE dar inca politicoasa este suficient de umilitoare pt un ego masculin blonda se "culca pe o ureche" si isi vede mai departe de chicoteala ...

TZEAPAAAAAAAA!!!

zbir zbir ... vibreaza telefonul
nu se astepta nici un sms, nici un telefon... ridica circumspecta din spranceana blonda ... in timp ce in minte ii apare cumplitul gand premonitoriu "sa vezi ca nu am scapat de asta"
adevarat!
sms -ul venea chiar de la el cu o propunere de a continua seara intr-un club de FITZE din celebra capitala romaneasca ...
siguuuurrr, unde nu m-as duce eu cu tine in club de fitze - sopteste blonda
sms rece si sec : NU POT! MA DUC LA IUBITA MEA.

"daca nici asta nu il trimite acasa... atunci e nasol, avem de-a face cu un Insistent sau Idiot ... "

surpriza vine o data cu al 2 lea sms... prietenul insista pret de vreo 4 sms-uri...
simt cum blonda incepe sa isi piarda rabdarea. raspunsuri seci NU. NU vreau. Nu ma intereseaza.

si s-a terminat pe la 3 jumatate chinul de a repeta NU NU NU
ba mai mult chiar am crezut cu totii ca domnul nu va mai aparea , vorba aceea, cat sa tot bati la o usa mai mult decat inchisa???

ei dragilor tin sa va spun ca una lume nu ca nu are fluide rosiatice prin vene, nu are nici vertebre si cel mai trist de mandrie nu se mai poate pune problema.
azi, sambata ziua 12 bis - asta pt ca imi plac superstítiosii -, primeste blonda un un sms de la un nr necunoscut
* prima greseala : cand e unu' care te enerveaza si vrei sa ai certitudinea ca nu te va deranja FA BINE SI SALVEAZA DRACULUI NUMARUL VIETATII CU TITLUL NU IMI PASA SAU NU RASPUNDE
cel fara de identitate intreba daca vrei cafea?
blonda raspunde afirmativ
* a 2 a greseala : DACA NU STII CINE E REMITENTUL FA BINE SI INTREABA INAINTE SA ACCEPTI, BLONDOOOOOO!!!

EI BINE DA ...va asteptati deja la ce ma asteptam si eu imediat dupa ce am dat send la mesaj??? da asa este vietatea de care sperasem ca am scapat revine insistent cu o cafea

fratele meu!!!! nu te uiti la tine ??? ce sa fac eu cu 130 kg de carne impanata ????fan al camasilor roz - asta numa pt ocazii speciale- ce te crezi un metrosexual convins? (apropo de asta o sa revin cu o poveste din club )
bun zice blonda , hai apari ca sa iti spun eu verde in fata ca nu am nevoie de tine nici daca esti Fat Frumos deghizat in broasca....
si vine omul, si isi comanda o apa...si ceva de mancare
initial blonda il invitase la masa la care se gasea bine acompaniata de doi prieteni ... EL, fat frumos deghizat in broasca, refuza desi a fost avertizat ca i se va acorda mai putin timp decat celor doi amici de la masa blonda...

sa nu uit a va povesti cum arata EL. calare pe motor ( HD zic unii, noi speram sa nu aiba orice EL un HD... ) cu geaca brand-uita, cu blugi (GRESIT !!!) SI ADIDASI DE PIELE (HA HA HA, MOTOR SI ADIDASI FEŞĂN, cum zice un clasic in viata) cu tricou cu burta si lant de bicicleta atarnat de gat ...

dupa 5 minute de nimic, discutii plate ... timp in care blonda spera ca amicii sa vina cu plan inedit de salvare - ceea ce domniile lor nu au facut evident * draci mananci viezure!!! * - omul pluseaza in tentativa lui de a cunoaste si impresiona femela blonda - aparent tare tampita - ... si ce faci ? si pana la cat faci ?
GATA! PANA AICI !
"hai sa iti spun ceva, acum de la inceput... daca ai vreo idee sa incerci sa ma cunosti, sa te apropii sau altceva de gen... iti spun clar NU E MOMENTUL! NU MA INTERESEAZA! "
- PAR ASA DISPERAT ?
- FIECARE E DISPERAT DUPA CEVA ... NU MA EXPRIM, NU PARI ORICUM MAI BINE SA STII... NU E CAZUL, LOCUL SAU MOMENTUL

URMEAZA o serie de platitudini, lucruri pe care oricum o blonda nu poate si nu vrea sa le tina minte ....
mai o apa, mai o tigara ... face omul o remarca geniala
"esti acida "
Cu greu ma abtin sa nu lesin de ras ALOOOO PRIETENEEEEE.... PAMANTUL CATRE TINE... NU IMI PASA CE CREZI, NU VREAU SA DISCUT CU TINE, ORGANIC TE RESPING SI TE ANULEZ... AMICEEEEE, MAMA M-A FACUT ACIDA
:D
sau cum spunea un clasic "mama ma tinea cu castravetii in borcan, asa de dulce eram "
" asa sunt eu "
" cred ca esti acida numai cand vrei ... si stii nu ar strica sa mai zambesti ..."
ALOOO !!!!!!!! amice esti idiot? de ce dracu as vrea sa ma miaun sau sa zambesc in prezenta ta??? da-mi un motiv LOGIC, ceva ce sa nu pot combate sau demonta in 3 secunde.
"ai sa ma urasti - sper - dar eu trebuie sa ma intorc la munca"
"sa te urasc mai mult ?"
bravo prietene incepi sa prinzi ideea ... "da , sa ma urasti dar asta e ..."
hai ca am scapat de tine "mai plec, pa pa "

si pleca blonda usor happy, usor linistita AM SCAPAT DE DOMNUL INSISTENT SI CU O PREA BUNA PARERE DE SINE

joi, 11 iunie 2009

despre politia romana ....

azi la orele 1.50 am decis ca trebuie sa ii " laud" competentele stimabilei structuri numita POLITIA ROMANA...

sa incepem cu prima intamplare ce mi-a demonstrat ca POlitia Romana este o geniala companie de taxi pt betivii agitati, o superba consumatoare INUTILA de bani publici...

scena I - marti spre miercuri orele 3 AM
un el si o ea in masina fumeaza si palavragesc... apare EA , politia romana, cu dubita ei cea alba cu mersul ei economic (2km/h)
da o tura cu luminile stinse pe bulevardul 1 decembrie, se parcheaza lateral cu insomniacii... se dau jos un grasut si un subtirel ambii inarmati cu lanterne...
in 3 minute fac o cercetare amanuntita a zonei... cauta asiduu ceva ... devine interesant zice ea in mintea ei insomniaca...
dupa ce cu zel au cautat fiecare masina, fiecare ungher ascuns al blocului, fiecare catel lenes adormit de pe asfaltul incins... cei doi vajnici aparatori ai Linistii si ordinii publice se apropie de masina insomniacilor...
-buna ziua!
- buna ziua!
- ati vazut un individ singur pe aici? unu solid si imbracat in tricou asa ca al domnului ?
- nu, am vazut doar un tigan burtos cu tricou bej pe umar.. cu suncile atarnand peste bermude... atat
- nu domnle ! unu cu tricou pe el , spune raspicat aproape urland domnul politist...
- domne nu am vazut , dar ce a facut ?
- a agresat o fata zice sec omul legii...
-hai sa mai cautam indeamna al doile aparator al ordinii publice.

zis si facut . se urca in dubita alba , conspirata prin absenta luminilor atat de far cat si de girofar, si pleaca in cautarea agresorului...
insomniacii ridica din umeri si barfesc mai departe... in 5 minute prin fata masinii trece AGRESORUL...
hopa!
asta e ma?
da ma asta e...sa sunam la 112 zic poate vine sa il salte...
stai asa, spune el . mergem dupa politie ca nu au cum sa fie departe ...
ok, si pornesc in cautarea dubitei politienesti...
o strada, doua, un bulevard gol ... nici urma de aparatorii dreptatii...
sa mergem la circa de politie e aproape... poate gasim acolo un echipaj...
ce noroc, uite o masina de politie ... scrie rutiera pe ei .... ei si ? tot politie se cheama, au acelasi dispecerat... la dracu isi dau prin statie si vina aia de la protectie si paza ...
tzeapa!!!!!!
le dai fleshuri, tragi dreapta cu ei .. vorbesti cat de repede si clar poti sa inteleaga ce vrei de la ei
si surpriza te loveste ca un bolovan cazut din varful muntelui
" multumim, dar noi nu putem sa ii anuntam, noi suntem de la rutiera.. politia autostrazi"
ramai mut, tampit.. nu crezi ca un GARCEA - asta deja nu mai e politist , asta nu a citit statutul lucratorului de politie nici asa ca lecutura ziarului de dimineata... - se uita la tine si iti spune merci , usor satul de insistenta ta ...

ALOOO MILITIA, POLITIA , DL GARCEA ... NENEA, BAAAAAA O FATA A FOST AGRESATA DE UN INDIVID... CONFRATII MATALE, OFITERII DE POLITIE IL CAUTA ... PUNE MANA AIA IMPANATA PE STATIE SI ANUNTA DISPECERATUL.... CA AUD SI DAMBLAGITII AIA DE IL CAUTA SI VIN SA IL IA!

treziti din amorteala creeata de raspunsul si mai ales de atitudinea vietatilor echipate in uniforma de politist insomniacii pleca la sectie sperand ca macar acolo sa gaseasca un politist cu neuronii sinapsati care sa ii anunte pe colegi de aparitia agresorului....tzeapa doi ! aici nu misca nici musca... liniste si pace , un nene atarna obosit pe geamul de la reclamatii... nu tu picior de vietate imbracata in uniforma....
au trecut 30 de minute de cand cauti un echipaj pe strada ...
daca le pare rau de ceva insomniacilor ... ei bine le pare rau ca nu au sunat la 112 poate acolo se deranja cineva....

MERCI POLITIA ROMANA VOI MAI APELA LA VOI.

scena II - miercuri spre joi ora 1.04 AM
navaleste peste tine un infernal scheunat de manelist castrat si bocitor... oh my god!!!! nu cred asa ceva ... deschid incet ochii , simt cum fuge de la mine somnul dulce ... scheunatul imi zguduie creierul ... respir adanc
caut pe sub perne mobilul ... il gasesc ... ma ridic , arunc un ochi pe geam .... nu vad nimic dar in schimb aud clar infernul care mi-a invadat linistea....
asta e ... iar sun la 112
- 112 buna ziua!
- buna dimineata!
- ce urgenta aveti?
- vreau sa reclam un zgomot infernal ...
- stati o secunda va transfer la politia capotalei
- ok , multumesc !
- liniste -
- alo , spune-ti
- buna dimineata! stiti pe 1 decembrie e un zgomot infernal ... cu tipete cu tot ce trebuie ...
- de unde vine zgomotul ?
- nu stiu ca nu vad , vuieste cartierul ...poate sa vina linistit un echipaj ca aude de la 2 intersectii ...cel putin
- daca o fi ceva akolo
- domne, m-au trezit din somn ... nu poti sta in camera ... urla si rasuna tot in jur... (latra cainii, mortii masii ce vrei acu de la mine - simt eu nevoia sa ii spun domnului de la capatul firului )
- da o sa dam prin statie...
- bine multumesc .

nu am mari sperante... scheunatul se maplifica , imi creste tensiunea deja... PE A MATII DE CIOARA ... caut tigarile , ma zgaiesc pe geam ... s-a dus dracului somnul meu
stau .. tic tac ... ma uit la ceas , arunc un ochi pe fereastra... poate vin politistii vietii sa opreasca asasinatul asta ... nimic...doar scheunat de manelist cu ouale prinse in menghina... A MATII CIOARAAAAAA

cred ca de nervi vad mai bine ... observ ciorile despuiate din mijlocul bulevardului , 1 taxi parcat cu luminile verzi aprinse... si alte multe masini puse in cerc .. AHA !!!VOI ERATI MAMA VOASTRA ...
ba da parca e ceva vreme de cand am sunat la aia ... ia sa vad eu cat e ceasul ...1.25 ce ma???? si nu a venit nimeni ... futui!
deschid PCul ... las ca sun la sectia de politie . stiam eu ca nu fac treaba cu aia de la capitala ...
gasesc numarul, sunam... aia e azi sunt reclamantul din infern
- alo !
- buna dimineata pe 1 decembrie e o adunatura de tigani si un zgomot infernal
- da stim. a fost politia acolo
- domne! nu a fost nimeni, nici o secunda nu s-a facut liniste... am reclamat si pe 112.. acu 20 de minute
- lasati ca ii mai trimit odata
- bine, zic eu neconvinsa de bunele intentii ale vocii de la capatul firului...
- la revedere
- la revedere! (sa crezi, te sun iar fraiere daca nu se face liniste... aku mi-a murit cheful de nani nani asa k ai puso)

fumez o tigara turbat , gasesc pe mess un amic de la munca ii povestesc infernul in care ma aflu
facem misto de idee si speram sa apara GARCEA....

" da ba si tu o bere !!"
ce ce ? ma duc la geam .. ciorile negociaza indulgenta ???? nu vad !!!! e pt prima data cand urasc teiul din fata geamului... nu vad cine e cel caruia i se face oferta de bere ... sa fie garcea , al de a mai fost pe akolo????
presupuneri , nu merge asa.... ma zgaiesc pe geam nimic... muzica imi crapa timpanul....sa va ia dracu de ciori !!!!!

mai trag din tigara... maneaua tace ...sa fie semn bun? tzeapa ! incepe sa urle fericit un ritm cunoscut PARAZITII
in conditii normale as canta cu muzica acum insa fac spume .... imi e egal ca e manea sau ca e ombladon, mafia, puya, parazitii... poate fi si elvis LA ORA ASTA VA DUCETI DRACULUI TOTI SI FACEM LINISTE SA DORM !!!!!
tic tac tic tac
unde e politia aia????
mai tastez trei vorbe pe mess... mai trag din tigara - a cata numai al de sus stie eu am draci,nu mai numar -
parazitii rasuna in cartier .... mda ...
hopa, e liniste iar...
ma reped in geam ... nu vad nimic aha ! niste luminite, parca ar fi masina de politie , a uit mai atent URA URA URA !!!! schimb de replici soptit... portiere trantite ... dumnezei ridicati ... linistea ramane... tureaza motoarele si se cara

ei da dupa numai 1 ora MADRA POLITIE A REUSIT SA OPREASCA TULBURAREA LINISTII PUBLICE.
imi imaginez ca in ora asta linia de telefon de la circa 13 si de la 23 a luat foc...imi cunosc vecinii, astia reclama tot si musca .ma bazez pe ei, nu m-au dezamagit pana acum.

in fine , asa de final va spun ca POLITIA ROMANA poate sa deviuna oricand companie de taxi sau paza si protectie pt infractori. asta e parerea mea! iar pt amicii mei din structura am un singur sfat : iesiti la pensie dragilor, astia va fac de minune.

si pentru ceilalti muritori am un sfat, urare , gand bun - alege fiecare exprimarea potrivita lui - SA NU AVEM NEVOIE DE POLITIE!
intelege toata lumea sper, oricum cine nu intelege sa imi spuna .. promit sa detaliez pe lumina si cu neuronul linistit

sâmbătă, 23 mai 2009

de we...

melodie de început de sfârşit de săptămână...
păcat de norii de pe cer



Disfruten !

:)

Update :
a revenit soarele !!!!!

miercuri, 20 mai 2009

scrisoarea

" Ştiu că nimic din ce spun nu mai contează. Recunosc că nici eu nu mai înţeleg ce se întâmplă... poate cu timpul...
Uneori îmi doresc să te urăsc, aşa aş ştii că nu voi mai suferi niciodată din cauza ta şi cu atât mai puţin pentru tine...
Problema e că nu pot. Nu pot decât să simt pentru tine... ce bine ar fi să nu te mai simt...
Mă întreb cât control ai asupra ta în aceste clipe, iroseşti măcar o secundă gândindu-te la mine? Te întrebi, oare, ca şi mine dacă mă mai iubeşti, dacă m-ai iubit, dacă vei mai vorbi vreodată cu mine, dacă îţi e dor de mine, dacă regreţi că nu mai sunt acolo... Ştii oare cât de mult doare când nu ştii ce să faci?
Simt nevoia să te sun, să văd ce faci dar îmi aduc aminte *nu mai vorbesc cu tine, nu suntem NIMIC* ...atunci mă întreb cine era omul care spunea dacă nici noi nu putem face ceea ce simţim atunci când simţim, cine poate? Acum mă întreb cum se poate ca acel om să nu se întrebe ce fac, cum ma simt, mă doare sau nu ...
De multe ori am vrut să iau un taxi şi să vin să stau în faţa blocului tău, să mă uit la geam şi să îmi imaginez ce faci, totul preţ de câteva minute, apoi să plec. Dar NU VIN, NU SUN, NU FAC NIMIC din ceea ce simt ... de ce? pentru că îmi e clar că nu vrei să mă vezi, să mă auzi...

Aş vrea să ştiu dacă vreodată vom reacţiona normal unul faţă de celălalt sau dacă o viaţă ne vom răni...
"

am primit mesajul acum mult timp, au trecut anii, s-au vindecat rănile, a sunat telefonul şi prietenii de o viaţă şi-au zâmbit...

cine a simţit întelege, cine nu a simţit va înţelege...

miercuri, 13 mai 2009

revenirea ....

după 3 săptămâni de medici, investigații și ace - bleahhhh urăsc acele la fel de mult pe câ urăsc prostia - m-am gândit că e cazul să dau semne de viață....

începem cu faptul că în țara asta e mai bine să nu ai nevoie de spital... de ce? păi să vedem... deși avem SPECIALIȘTI, medici dedicați și dornici de a te face repede BINE, sistemul sanitar ne dă un șut în coaie și dacă mai avem curaj și forță să stăm în picioare ne mai trage una și la picioare....

primul contact cu spitalul și sistemul împuâit îți ia puterea de a spune ceva atunci când auzi că ”nu avem fonduri să internăm la pat decât urgențele de grad zero”... ok, zici în mintea ta, nu e drama mare, stau în oraș deci pot veni și ambulator, zilnic să mă vadă medicii....

după primele 7 ore din care 5 aproape petrecute pe la uși te apucă cei mai mari nervi posibili... în țărișoara asta mică și proastă SFÂNTA COADĂ nu poate să fie făcută dispărută... cu atât mai mult cu cât vorbim de un spital din sistemul public de sănătate.... dacă ai supraviețuit mămăilor de o sută spre două sute de ani, dornice să fie consultate înaintea ta chiar dacă tu proasta lumii te scurgi pe zidurile spitalului, ești un campion al răbdării sau al nesimțirii - nu m-am decis încă asupra uneia din cele două -. oricum mămăile au o vârstă, au un serial de văzut sau o bârfă de schimbat în salon... ȘI SĂ NU CREDEȚI CĂ MĂMĂILE SUNT URGENȚE ZERO... neah ... mamaie nu e din oraș... așa că trebe să aibă și ea unde viețui până găsesc oamenii de știință ELIXIRUL TINEREȚII FĂRĂ DE BĂTRÂNEȚE... pe scurt MĂMĂILE au prioritate indiferent de bolile altora, nevoile și suferințele celorlalți...

las că a trecut și ziua asta... doar domn doctor nu are program dupa 15 deci succes.. mâine la 7 iei din nou coada...ETERNA COADĂ...

mâine trece la fel aproape monoton... până când auzi o nouă maximă a sistemului sanitar public... alt moment în care nu știi dacă cineva te ia la mișto sau dacă TÂMPENIA NU ARE MARGINI...
”mergeți dv la un cabinet privat să faceți LISTA asta de analize!
păi de ce????
păi noi nu avem reactivi , știți substanțe...
....
deci asta e LISTA , așteaptăm să veniți cu rezultatul...”

nu ai ce face așa că te ridici de pe scaun, lihnit de foame și rupt de oboseală...chemi taxi -salvarea ta - și pornești la clinica particulară... aia unde știi că îți iei bon de ordine, se afișeayă nr și mergi la cabinetul anume desemnat....o armată de bani te părăsește de cum începi să spui ce anume ai nevoie...
acum pricepi de ce statul nu are bani pt analizele astea... DACĂ sunt MULȚI cei ce le NECESITĂ S-AU DUS vacanțele luxoase și mașinile prețioase...

pâna una alta TU ai reușit să mai faci un pas spre aflarea adevărlui, s-o crezi numai, despre boala ta...
țeapă!
odată revenit în spital trebuie să faci traseul șpăgii, nu ai altă șansă de a obține atenția asistentei... ȘTIE toată lumea până la doctor trebuie să treci de asistente...

când ajungi să vezi medicul e deja târziu , vei veni mâine de la 7 să mai faci niște cozi...

damnation!

luni, 4 mai 2009

...



PRINCESA - JOAQUIN SABINA
Vezi mai multe video din Muzica »


aşa simt eu că se potriveşte ...

marți, 28 aprilie 2009

despre prietenii de ocazie...şi domnişoare de companie

am un amic, sora cheală, sora mea de dans, care mereu are status "prieteni de ocazie"
am stat şi m-am gândit ... şi am constatat că peste jumătate din cei care sunt în preajma noastră se încadrează cu succes la categoria "prieteni de ocazie şi domnişoare de companie " ... uneori părintre aceşti oameni se ascund şi aceia care vor deveni prieteni ...

am facut o analiză a galeriei de prieteni ... şi am ajuns să descopăr cu plăcere că unele din domnişoarele de companie au stofă de prietenă, ba mai mult unele dintre ele mi s-au apropiat de suflet... pe de altă parte am avut şi surpriza neplăcută de a constata că multe persoane din anturaj sunt minunaţi prieteni de ocazie...

doare când preieteni de suflet ajung să devină de ocazie.. doare când cei în care îţi cauţi sursa puterii de a merge înainte nu mai sunt acolo, doare când falsa prietenie îţi dă aripi pentru ca mai apopi să le zdrobească cu ignoranţă şi nepăsare...

mi-am făcut mereu curaj luând energie şi pozitivism de la cei din jur... de la prietenii mei ...
o perioadă am crezut că nu pot decât dacă anumite persoane mă susţin cu anii am aflat că important e să simt că este cineva căruia îi pasă, că nu mai contează cine este acel cineva.... important e să îţi dea senzaţia că îi pasă...

mulţumesc celor pe care i-am "vampirizat" în căutarea curajului meu pierdut, le mulţumesc şi celor care mi-au menţinut în alertă simţurile şi nu m-au lăsat să cred că toată viaţa e roz şi că în jurul meu sunt numai oameni care îmi vor binele şi care ar da pentru mine o secundă din viaţa lor....

le mulţumesc celor ce nu au acelaşi sânge ca mine şi care totuşi îmi arată, atunci când am nevoie, că sunt un OM CARE CONTEAZĂ

10x

luni, 13 aprilie 2009

dileme ...

ai avut senzaţia că ai făcut ceva greşit cu bună ştiinţă? dacă da, cum faci să scapi de sentimentul ăsta? de câteva zile mă bântuie întrebarea de ce ...

cum faci să îţi dai seama dacă ai făcut o prostie care va afecta cu adevărat o relaţie de prietenie ? cum faci să te lămureşti , să te linişteşti ... fără să cazi în penibil ... fără ca cealaltă persoană să ştie că ai această impresie....

:(

vineri, 10 aprilie 2009

să intrăm în atmosferă :)



Rapunzel lyrics
(Carlinhos Brown/Alaim Tavares)

Love as suas transas de mel

Rapunzel, Rapunzel

Lá no corredor do Borel

Rapunzel, Rapunzel

Lá no barracão tem sossego

Passo cedo, passo cedo

E dou um grito grão no bololô

E verso nós imenso amor

O amor de Julieta e Romeu

Igualzinho o meu e seu

No calendário é flor e anda

Nu varanda

E sondo o brocotó do ti-ioiô

E verso nós imenso amor

Vamos'embora na ladeira

Vamos'embora na lagoa

joi, 9 aprilie 2009

bună dimineaţa, lume !

simţi căldura soarelui? simţi adierea plăcută a vântului? vezi verdele proaspăt al frunzelor? vezi zâmbetele celor din jur?
dacă răspunsul este DA atunci îţi urez bun venit lângă mine ....

încep să mă trezesc la viaţă.... mi-am dat seama de asta duminică dimineaţă... soarele cald şi lumina puternică mi-au deschis ochii... iar când am privit în jur am văzut o lume de culori, o mare de oameni plini de viaţă... am conştientizat că muzica ce mă însoţeşte începe să fie parte din mine :)

ce bine că vine vremea mea
:)

! que no acabe esta noche y esta luna de abril !

vineri, 13 februarie 2009

pt voi

pentru cei care în ultima vreme m-au asasinat cu plângeri legate de conţinutul melancolic al blogului... dragilor îmi pare rău dar nu vă pot servi cu veselie din două motive simple: 1 nu vreau şi 2 nu vreau .

am spus că acest blog e locul în care scriu atunci când am ceva de spus.. nu scriu pentru că trebuie să fie postat zilnic ceva. Nu scriu decât despre ce mă interesează, ce simt şi ce mă afectează... restul este neimportant...

aşa că până la vară când fericirea mă va inconjura va doresc RĂBDARE

:)

marți, 3 februarie 2009

cu şi despre febră

boon... 38,6 până la 39 de grade UN VIS... da! aşa sunt eu ochii mari roşii sticloşi, nas cât un borcan de dulceaţă, gânduri multe care aleargă prin cap şi se ciocnesc violente unele de altele...
oh... ce mai îmi place să fiu bolnavă...
am descoperit că există şi părţi bune ale acetei stări... anume poţi spune prostioare şi apoi poţi motiva... Deliram, aveam febră... GLUMESC!

atât mi-a mai rămas... două prietene care mă întreabă ce fac, cum mă mai simt - şi nu sunt fix acele 2 pe care le ştiu de o viaţă - o grămadă de cunoştinţe care habar nu au şi nici nu se întreabă unde dracu am dispărut, 1 coleg de muncă ce mă sună să îmi reproşeze că nu l-am anunţat că îmi e rău...

îmi place cân aflu că nu mai sunt interesantă... ciudat nu? e mai bine să ştii că nu mai eşti interesantă atunci când eşti bolnavă aşa măcar nu ai aşteptări de la oameni... e bine să ştii că atunci când eşti jos există un număr limitat de oameni la care poţi apela...

oricum.. pentru toată lumea şi totuşi ÎN SPECIAL pentru mine SĂNĂTATE

marți, 20 ianuarie 2009

singurătate...

întinzi braţele şi aştepţi... aştepţi să întâlneşti alte braţe deschise , gata să te întâlnească... şi totuşi nu se întâmplă nimic....
mai stai o secundă cu ochii închişi, îţi ţii respiraţia, poate totuşi... şi nu se întâmplă nimic...
dechizi ochii ochii şi constaţi că strângi în braţe un gol...

sunt momente în care atunci când întinzi mâna aştepţi să te prindă cineva ... nu mori dacă nu găseşti o mână pregătită să pe întâlnească... dar simţi că ceva doare, puţin dar suficient cât să îţi aminteşti că esti un singuratic.

am spus şi o să susţin asta până mor... e mai bine singur decât prost însoţit. sunt predicatorul independenţei, militez împotriva dependenţei de o altă persoană ... şi totuşi, uneori gesturile mici care nu îşi găsesc finalitatea dor... există un semi-remediu... se numesc prieteni. dar nici ei nu pot fi mereu acolo... atunci apare problema... ce te faci când Făt-Frumos nu e, când prietenii nu sunt, când toţi ai tăi sunt prinşi în propriile vieţi?

Despre ea:
am mai scris şi voi mai scrie de fiecare dată când voi simţi că o iubesc mai mult decât pe mine, de fiecare dată când voi considera că nu mai e ce a fost ... că îmi e străină ...

de ceva timp avem un stil şi un ritm diferit ... am pierdut-o undeva pe drum sau poate că m-am pierdut eu ... cert e ca pentru prima dată în atâţia ani , peste 20, simt că ea nu mai e lângă mine ... blonda mea e pe altă undă şi unda aia o duce departe . e pentru prima dată când sunt convinsă că deşi e cea mai bună prietenă a mea nu mai simte în acelaşi timp cu mine...

am cunoscut mulţi oameni , mulţi sunt impresionanţi ca istorie de viaţă, ca şi cultură, ca libertate, ca voinţă... dar deşi toţi oamenii ăştia sunt în preajma mea mie îmi lipseşte fiinţa aia mică cu ochii ei albaştrii...

omul ăsta care a râs şi a plâns cu mine s-a îndepărtat... şi eu m-am îndepărtat , o fac conştient, simt că nu mai e loc pentru mine acolo... toată viaţa am plecat de langă cei apropiaţi atunci când simţeam că nu mai e loc ... nu e destul aer acolo atât cât să mai respir şi eu ...

sunt conştientă că odată ea se va întoarce ... ştiu că dacă zeci de ani, certurile şi răutăţile (au avut grijă să ne bage râca în casă) nu ne-au separat complet .. nimic nu o să ne separe... dar o să ne răcească...

acum la mine în casă e rece...

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

contradictii

aseară a nins în Bucureşti... cu fulgi mari, mari aşa cum numai în poveşti ţi s-a spus că se poate. Eu urăsc zăpada, umezeala şi mai ales frigul... totuşi aseară m-am jucat ca un copil cu fulgii mari ce picau furioşi peste bucureştiul murdar

m-am bucurat mult că era târziu când umblam eu pe stradă fugărind cei mai mari fulgi care picau din cer ... deşi speram să fie pustiu şi să pot ţopăi în voie printre steluţele de gheaţă... pe alocuri m-am mai lovit de fiinţe posomorâte ce încercau să se ferească de nea...

nu sunt fanul zăpezilor şi totuşi aseară am fost dispusă să mă las purtată de fulgi pe cărările copilăriei... cât de mult aşteptam în balcon toată luna decembrie ca primii fulgi de nea să cada peste maşinile din faţa blocului... Şi la două noaptea stăteam în pulover, zgribulită pe balcon cu ochii ţintă la becul de pe stradă - acolo vezi cel mai bine dacă ninge -... ţin minte că la primii fulgi mari ce cădeau furioşi peste cartier ieşeam din casă în viteză, alergam printre steluţe....mă bucuram...

luni, 12 ianuarie 2009

unde sunt ... visele?

am cunoscut omul care refuză să renunţe la vise...
acest om spune mereu că a visa înseamnă a avea speranţă. Când nu mai visezi oare este pentru că nu mai ai speranţă???
indiferent cât de greu te încearcă viaţa, omul care visează reuşeşte să meargă mai departe, să treacă peste piedici, răutăţi, obstacole...
vreau şi eu să fiu un om care visează!

de anul trecut am constatat că mi-am pierdut visele... oare le-am rătăcit printre alte gânduri, le-am aruncat...? sau poate că ele au plecat de la mine ...

sper să vă placă

Loading...