" Ştiu că nimic din ce spun nu mai contează. Recunosc că nici eu nu mai înţeleg ce se întâmplă... poate cu timpul...
Uneori îmi doresc să te urăsc, aşa aş ştii că nu voi mai suferi niciodată din cauza ta şi cu atât mai puţin pentru tine...
Problema e că nu pot. Nu pot decât să simt pentru tine... ce bine ar fi să nu te mai simt...
Mă întreb cât control ai asupra ta în aceste clipe, iroseşti măcar o secundă gândindu-te la mine? Te întrebi, oare, ca şi mine dacă mă mai iubeşti, dacă m-ai iubit, dacă vei mai vorbi vreodată cu mine, dacă îţi e dor de mine, dacă regreţi că nu mai sunt acolo... Ştii oare cât de mult doare când nu ştii ce să faci?
Simt nevoia să te sun, să văd ce faci dar îmi aduc aminte *nu mai vorbesc cu tine, nu suntem NIMIC* ...atunci mă întreb cine era omul care spunea dacă nici noi nu putem face ceea ce simţim atunci când simţim, cine poate? Acum mă întreb cum se poate ca acel om să nu se întrebe ce fac, cum ma simt, mă doare sau nu ...
De multe ori am vrut să iau un taxi şi să vin să stau în faţa blocului tău, să mă uit la geam şi să îmi imaginez ce faci, totul preţ de câteva minute, apoi să plec. Dar NU VIN, NU SUN, NU FAC NIMIC din ceea ce simt ... de ce? pentru că îmi e clar că nu vrei să mă vezi, să mă auzi...
Aş vrea să ştiu dacă vreodată vom reacţiona normal unul faţă de celălalt sau dacă o viaţă ne vom răni... "
am primit mesajul acum mult timp, au trecut anii, s-au vindecat rănile, a sunat telefonul şi prietenii de o viaţă şi-au zâmbit...
cine a simţit întelege, cine nu a simţit va înţelege...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu