poveşti care trebuie spuse 2

O dimineaţă caldă de vară... ce bine că nu mai trebuie să merg la meditaţii... examenul e aproape, câteva zile şi am ajuns şi la liceu....
Avea un program banal... trebuia să repete la limba română comentariile şi să mai facă exerciţii la matematică... apoi putea să îşi ia bine meritata pauză...
Uneori de prea mult tocit te saturi şi nu mai te concentrezi pe ce faci... aşa şi ea... se gândea că şi azi e o zi în care nu va face nimic decât să citească şi să se prefacă adormită... Doamne ce bine îi iese asta cu somnul... nu o deranjează nimeni când doarme...
...
E deja prânz, doamne ce s-a plictisit... ar merge afară, s-ar plimba prin oraş...
Ding dong! ding dong!
Răspunde mama ... Hai că e pentru tine!
Cine să fie?
ajunge fără mare chef la uşă, avea o idee cine ar putea suna acum dar nu prea avea chef de el... ce mai voia oare?
Deschide uşa... Nu era el... nu era ceva mic si gras la uşă... hm... poate ar trebui să ridic privire - îşi spuse -...
Ce mai ţine minte ? Doi ochi mari verzi şi un păr lung brunet încadrând perfect o faţă albă...
Fără cuvinte...
Bună! şi mai şi zâmbeşte...
Bună! tremură vocea ei... Cine eşti?
hop... apare şi piticul nostru ... E prietenul meu cel mai bun, e ziua lui de 18 ani azi... şi nu credea că prietena mea stă aici aşa că am zis să vin să îl cunoşti şi tu...
Da. La mulţi ani! - nu poate gândi , nici nu se uită spre prietenul ei... e fascinaţă de EL... nu vede nimic altceva, nu aude.... a împietrit...

Nu pot să merg. La mulţi ani oricum! Trebuie să mă întorc în casă ... - ar vrea să fugă, ochii aceia ard, dor ... ajung in inimă .. te prind ... te fac să leşini... Trebuie să fugă... - Să mai veniţi pe la mine şi după ce termin cu examenul. PA PA!

Şi a fugit.
Ochii verzi au rămas cu ea...

cum află omul că 1 şi cu 1 nu fac niciodată număr fix....

Plec ieri din post cu autoturismul din dotarea colegului Nelu.... (faza 1)
Ajung la Tineretului , mulţumesc, promit că bârfim mâine şi plec .... (faza 2)
Stau în staţie aştept o mie de ani jumate un nenorocit de tramvai... apare (faza 3)...
Mă urc şi pornesc în aventură... de ce aventură? pentru că deşi scria că ajunge în Camil Ressu.. ţeapă!!!!... nu ajunge.... în primă instanţă mă trezesc la pasajul mărăşeşti... (ok zic... merge pe traseul normal...) ŢEAPĂ din nou! ajung la parcul Carol (What the fuck?) ... mai stau zic eu poate e un traseu dubios ... când m-am trezit în spate la patriarhie deja am început să mă enervez....

staţie piaţa unirii, mă ridic plină de draci , mă dau jos din tramvaiul groazei şi o iau cu paşi uşori spre metrou ( faza 4).....

odată coborâtă la metrou mă simţeam aproape de casă (da da râdeţi ....) când un puşti îmi zice ai timp? hai că nu muşcă ce am de zis.... Mi-a plăcut micul rocker tupeist.. drept pentru care m-am oprit... eram oribil de obosită aşa că nu am înţeles tot ce spunea ... cert e că făcea campanie pentru nişte copilaşi...

BINE! nimic ciudat mulţi puşti strâng bani pentru ONGuri... ce mi-a plăcut mie mult a fost că băiatul mi-a zis că primeşte un 10 la examen dacă munceşte pentru ONG...

cool zic eu ... şi la ce facultate eşti ? La fizică quantică.... WHAT ???? wow mă mir eu care sunt anti talent în ce priveşte fizica simplă... darmite asta quantică .... Îl mai iscodesc eu despre ONGul asta , despre facultate...
În final ajunserăm la concluzia că mai bine povestim la o ţigară... zis şi făcut ...

cu ţigara în colţul gurii am început să povestim depre facultate... despre cate neamuri de matematici studiază tinerii de la fizică... despre câte traiectorii are un proton...

cea mai tare fază a fost când a început copilul să-mi explice cum atunci cand studiezi Matematica de nivel 2 (ce o mai însemna şi asta... habar nu am ) înveţi că 1 plus 1 nu este egal cu 2... STUPOARE .... aparent 1 plus 1 egal 1,8... mi-a explicat copilul mie cum că e vorba de perioade şi alte asemenea minuni .... O altă informaţie mişto a fost şi cea conform căreia odată ce ajungi să înveţi matematică de Nivel 8 1 plus 1 rezultă cu minus ceva în perioadă ....

cooolllll.....

PS : ce mai îmi place să vorbesc cu lumea....

despre Galben Pui...

AVERTIZARE : Cine mă ştie va avea un şoc... cine nu mă ştie e în siguranţă...

Bun, de curând am tot miorlăit că am o nuntă şi că trebuie să arăt bine... Am făcut şedinţe cu prietenele referitor la rochie , încălţări etc... (deşi nu asta îmi e firea... am vrut să fiu şi eu o dată PISI )...


după lungi dezbateri am ajuns la concluzia că Albastru va fi culoare care imi va domina ţinuta ....

ce a ieşit ? priviţi mai jos....

nepoata mea...

lumea zice ca semanam ...

puţină muzică bună ... pentru sufletul meu

OPŢIUNEA 1



OPŢIUNEA 2



OPŢIUNEA 3




OPŢIUNEA 4

Un NU hotărât Drogurilor...

Spre deosebire de campaniile româneşti anti drog asta a colegilor spanioli mi-a plăcut şi mi-a dat senzaţia că un copil, adolescent tentat de droguri poate spune NU... numai după ce a văzut acest spot

10.000 BC

Am fost la film.... da după o mie de ani am ajuns si eu la Mall ...De când am văzut prima dată trailer-ul am vrut să văd filmul...




Ei bine, am fost l-am văzut... şi pot să spun cu mâna pe inimă că m-a dezamăgit.
Povestea prea subţire... intriga aproape inexistentă... OK . am înţeles fiecare generaţie are profeţia ei, eroul încă nedescoperit... fiecare erou are iubirea la care trebuie să renunţe pentru a putea aprecia cu adevărat dragostea...

prima chestie care nu mi-a plăcut : absenţa explicaţiilor privitoare la "atotputernicul" , de unde a venit , ce neam de stăpân este, când şi cum au cucerit popoarele ...
a doua chestie: povestea eroului ... până la urmă cine e eroul? EL sau EA...

în fine măcar nu m-au dezamăgit efectele speciale :))))