Mersul cu taxiul devine din ce in ce mai interesant. De fiecare data cand ma urc in taxi ma pregatesc sufleteste pentru o calatorie cu surprize. Uneori am parte de liniste, adica soferul imi respecta lipsa de chef si nu incearca nici un fel de conversatie. Alteori ma simt prinsa in triunghiul Bermudelor sau in cel mai bun caz in Twilight Zone. Cu soferul de taxi roman nu poti sa te plictisesti niciodata. El este un fel de Stie Tot. Stie cum o sa fie vremea, stie cum ar trebui sa isi faca politistii treaba, stie inevitabil totul despre tainele conducerii unei tari. Dar soferul de taxi exceleaza prin neobosita dorinta de a povesti. Am cunoscut in periplul meu cu taxiul o gramada de povesti de viata, unele vesele, altele triste, unele aflate la limita ridicolului. Cel mai mult ma distrez noaptea. De pilda, intr-o noapte am nimerit un pusti, sa fi avut vreo 25 de ani. Era tipul de tanar care merge la sala sa isi lucreze pectoralul, ca sa ii stea bine tricoul mulat. Nu era vreun frumos , dar cui ii pasa… In mintea lui probabil soferul de taxi se credea un fel de Adonis al Taximetristilor asa ca si-a spus ca o blonda poate fi o prada usoara. Si-a inceput atacul simplu cun o timida conversatie despre vreme. Am uita sa va spun ca eu nu fac nici un fel de conversatie in taxi? Vazand el ca nu are success cu timpul probabil a luat decizia indrazneata de a-mi povesti cat suces are el la femei. M-am blocat. Nu imi venea sa cred ca omul nu intelege ca nu imi pasa de viata lui sentimentala. Ca nu ma intereseaza ce fel de fete agata el noaptea de la volanul taxiului gablen. Mi-a povestit cu multa infocare istoria lui de amor cu o domnisoara, a carei meserie era una veche de cand lumea. Imi explica cu lux de amanunte cum il suna respective la ore tarzii in noapte si il chema sa o duca la diverse locatii. Cum trebuia sa o astepte o ora in fata hotelului si cum la final se alegea cu un bonus financiar ce echivala cu plafonul lui pe o singura seara. Daca nu stiati taximetristii can ies pe traseu au de indeplinit un plafon, adica trebuie sa aduca un minim de cateva milioane firmei in fiecare zi. Mi-am dat seama ca pentru tanarul acesta domnisoara era o mina de aur. Era normal deci sa sara ca ars la fiecare tarait al telefonului. I-am ascultat povestea neavand alta solutie la indemana. Mi-a fost peste mana sa ii spun ca mi se pare ciudat sa muncesti in functie de orarul si de clientela unei domnisoare de consumatie. Poate era mai bine sa ii spun l-as fi scutit de penibila situatie ce a urmat. Convins ca mi-a captat interesul, tanarul mi-a propus sa facem un schimb de telefoane. Poate intr-o seara iesim la cafea “sa ne cunoastem mai bine” . Nu sunt inganfata, respect oamenii si meseriile lor, dar nu ma vad sincer stand la cafele cu un sofer de taxi. L-am refuzat sec si i-am comunicat completul meu dezinteres. A parut descumpanit dar nu a cedat. Mi-a explicat ca el prefera femeile cinstite, cele care muncesc ziua si dorm noaptea. Imi spunea ca este un tip fidel si ca o data prins intr-o relatie se dedica trup si suflet. Atunci mi-am dat seama cat de singur poate fi acel om. Am realizat ca singuratatea te face uneori sa depasesti limita, te impinge in prapastia penibilului.
Nu toate calatoriile cu taxiul sunt penibile, sunt si unele plimbari instructive. Intr-o calatorie cu taxiul am invatat cum sa ma apar de golani, altadata am invatat ca pestele se prinde cel mai bine daca folosesti drept momeala promb alimentar din conserva. Am invatat diferenta dintre pescuitul cu pat de nada si cu nada de momeala. Nu stiam ca exista un fel de momeala care in contact cu apa se dizolva, apa din jur devine tulbure “ se face ca un nor “ iar pestele dezorientat este mai repede prins in carligul pescarului. Soferul de taxi era pasionat de pescuit asa ca mi-a povestit timp de jumatate de ora de ce pestii nu se prind vara. Caldura ii face sa prefere statul pe fundul apei. Cel mai bine se pescuieste toamna, prin septembrie cand apele se racesc si pestii sunt dornici sa fie prinsi in undita pescarului rabdator. Eu nu inteleg pescuitul si nici pescarii. Pentru mine pestele este un aliment, pe care il cumpar de la magazin.
In final trebuie sa marturisesc ca imi place sa ma plimb cu taxiurile prin oras, prefer distantele lungi asa au soferii timp suficient sa povesteasca cate in luna si in stele. Am cunoscut si oameni care sunt soferi de taxi pentru a castiga un ban in plus. O data m-am plimbat cu un domn care era profesor de filosofie, alta data am avut ocazia sa ma duca la destinatie un tobosar al unei formatii de rock din anii 70. Despre ei si despre povestile lor de viata va voi scrie intr-o alta postare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu