aseară a nins în Bucureşti... cu fulgi mari, mari aşa cum numai în poveşti ţi s-a spus că se poate. Eu urăsc zăpada, umezeala şi mai ales frigul... totuşi aseară m-am jucat ca un copil cu fulgii mari ce picau furioşi peste bucureştiul murdar
m-am bucurat mult că era târziu când umblam eu pe stradă fugărind cei mai mari fulgi care picau din cer ... deşi speram să fie pustiu şi să pot ţopăi în voie printre steluţele de gheaţă... pe alocuri m-am mai lovit de fiinţe posomorâte ce încercau să se ferească de nea...
nu sunt fanul zăpezilor şi totuşi aseară am fost dispusă să mă las purtată de fulgi pe cărările copilăriei... cât de mult aşteptam în balcon toată luna decembrie ca primii fulgi de nea să cada peste maşinile din faţa blocului... Şi la două noaptea stăteam în pulover, zgribulită pe balcon cu ochii ţintă la becul de pe stradă - acolo vezi cel mai bine dacă ninge -... ţin minte că la primii fulgi mari ce cădeau furioşi peste cartier ieşeam din casă în viteză, alergam printre steluţe....mă bucuram...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu