sincer ....

Sunt zile în care mă trezesc că merg pe jos privind la cer...
astea sunt zilele în care vântul mişcă lin iarba din faţă de la Inter, sunt zilele în care norii se aleargă pe cer şi razele soarelui mângâie blând faţă gri a Bucureştiului...
Astea sunt zilele în care merg şi simt că mergi alături de mine... sunt zilele în care m-aş plimba până la capătul lumii Dacă aş şti că acolo ... la capătul lumii mai pot să văd odată verdele ochilor pe care nu o să îi mai văd....
Asta nu e o lamentare... aşa îmi aduc eu aminte de tine, de vremurile trecute ...

Azi a fost o astfel de zi... o zi în care la Universitate soarele încălzea trista faţă a oraşului - oricâte panseluţe ar planta oamenii ăştia pt Summit, oricât ar mătura străzile ... oraşul tot gri rămâne - , o zi în care mi-am dorit să mai am 14 ani să te ţin de mână şi să visez.....