ma gandeam zilele astea la cat e de greu sa spui multumesc si te iubesc... nu oricui si oricand..ma gandeam ca in filmele americane copii spun in mod frecvent "I love you mom..." si "thanx mom..." ...ce ma mira este ca desi eu simt ca imi iubesc parintii in mod frecvent ma gasesc in situatia de a ma certa cu ei si de a tipa mai mult decat a-i tine in brate si a le declara dragostea si aprecierea...
ma gandesc ca am multe lucruri pentru care sa le spun MULTUMESC dar mereu imi vin in cap doar amintirile in care ii acuz de ceva ...
mama si-a dorit sa fiu o printesa, tata si-a dorit un baiat ...surpriza s-au ales cu mine ...nu sunt o printesa si nici baiat nu mi-a iesit ...si totusi s-au luptat sa ma educe si sa ma faca om ... zic eu ca au reusit macar sa ma faca o persoana cu constiinta de sine ... nu impart dreptatea si nici nu sustin ca as detine adevarul absolut ... si totusi ma comport cu ei de parca numai eu stiu si numai varianta mea este cea buna...
ma gasesc din nou in situatia de a depinde de ei...si nu pot spune ca fiinta mea e multumita ca depinde de cineva.. as vrea sa pot sa fac singura tot ce imi doresc , pacat ca nu imi iese - sa dau vina pe societate e foarte usor...sa ma ascund in spatele scuzei ca sunt o persoana integra si de aceea nu pot sa fac mai mult decat fac e si mai usor .... de fapt poate sunt prea lenesa sa ma zbat mai mult, poate ca sunt prea comoda pentru a-mi sacrifica si ultima urma de confort ... si cel mai sigur nu am fost suficient de isteata sa imi dau seama ca in societatea noastra avem nevoie de papusi barby nu de femei cu gura mare si idei fixe.... pacat ca nu m-am prins cand aveam 18 ani ca e mai important sa fiu un fel de anorexica, frumos machiata si foarte tacuta in locul luptatorului din arena ...pacta ca nu mi-am dat seama mai devreme ca scopul scuza mijloacele ...si ca a fi EGOIST e cea mai sigura cale spre succes...
si totusi le multumesc parintilor mei ca m-au facut sa lupt si sa ma cert ... ca nu m-au lasat sa fiu o impatimita a styling-ului si a modei.... ca m-au obligat sa gandesc si sa imi dezvolt felul de a fi ...ca mi-au dat valori dupa care sa ma orientez in viata... le multumesc pentru ca mi-au servit de paravan pentru toate gandurile si actiunile mele chiar daca mereu le-am reprosat ca sunt de vina pentru ce fac ... daca nu ar fi fost ei NU as fi fost EU....
VA MULTUMECS si pe bune VA IUBESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu